Clișee carpatine. Partea a II-a

Zona depresionară

Crivadia și Merișorul

        Zona depresionară a comunei Bănița concentrează majoritatea populației și a căilor de comunicație. Câteva aspecte diferențiază această zonă de cea montană, și anume:

• se prezintă ca o depresiune tip golf, în sud-estul depresiunii Hațegului, formată la contactul dintre m-ții Șureanu, în nord, și m-ții Tulișa în sud;
• altitudinea este cuprinsă între 540 și cca. 800 m;
• se pot distinge două sectoare : 

               -- Crivadia-Merișor           

               -- Bănița sat, identificat și ca Depresiunea Culoar a Băniței

• această diferențiere este dată de caracteristicile reliefului ( altitudine , declivitate, gradul de fragmentare, procese geomorfologice), anumite aspecte topoclimatice și hidrologice, istoricul așezării precum și nivelul populării.

       Sectorul Crivadia - Merișor este cuprins între zona pasului Bănița-Merișor/Ticera Ruseștilor și limita vestică a comunei (spre valea Muncelului/ comuna Baru), fiind dominat de dealuri înalte (muncei, cca. 800 m ) ce sunt separate prin văi adânci ( râul Crivadia și afluenții săi-Răchita, Merișor).

        Datorită rocilor cu o coeziune moderată (argile, nisipuri ș.a) la care se adaugă numeroasele pâruri și panta accentuată, relieful a fost puternic fragmentat astfel că suprafețele relativ orizontale se mai păstrează doar în zona superioară a munceilor ( D. Mândrului, D. Bran ) și sub forma unor fâșii înguste în zona pârâului Merișor, pe interfluviul dintre râul Crivadia și pârâul Merișor, în lunca de la confluența Răchitei cu Crivadia (sat Merișor) precum și la ieșirea râului Crivadia din chei (satul Crivadia ). Aceste aspecte explică, în cea mai mare parte, slaba concentrare a gospodăriilor din satele Crivadia și Merișor.

         Zona prezintă un grad moderat de antropizare, astfel că se păstrează pădurea de mesteacăn și fag, dar pășunile, fânețele, suprafețele arabile și cele pomicole au devenit din ce în ce  mai extinse. Zona este bine deservită de căi de comunicație ( DN 66, drumuri locale, cale ferată cu gări în ambele sate), telefonie mobilă, telefonie fixă, electricitate. Principalele probleme sunt legate de eroziunea terenurilor( afectează calea ferată, drumurile și terenurile agricole), slaba modernizare a unor drumuri locale, insuficiența spațiilor pretabile unor construcții, valorificarea incompletă a unor resurse locale datorită contextului social economic și regresul demografic.

      Satul Crivadia este situat în vestul comunei, pe valea râului Crivadia, fiind atestat documentar în anul 1444, cu mult înaintea satului Bănița. Acesta s-a dezvoltat în lunca râului Crivadia la altitudinea medie de 540 m, fiind satul cu cea mai redusă altitudine din comună. Este limitat la nord de zona calcaroasă a munților Șureanu iar pe sud de dealuri înalte ( muncei) cu roci argiloase.    

      Casele sunt dispuse pe marginea micii depresiuni  pentru a valorifica la maxim terenurile în scop arabil precum și pentru a minimaliza efectele pânzei freatice aferente luncii. Satul prezintă și două cătune, Valea Mielului (altitudinea medie 700 m) și Marconi ( alt. medie 630 m).
      In limita satului, pe o margine calcaroasă abruptă, a fost ridicat, în jurul anului 1530, un turn de vamă pentru a controla traficul de mărfuri dintre Oltenia și zona Hațegului.  Biserica satului a fost ridicată în anul 1958. Satul este deservit de DN 66 și gara Crivadia. Populația satului a variat semnnificativ , astfel Crivadia avea 189 loc. în 1854, 684 în 1870, 237 în 1930 și 177 în 2002.             
    Principalele activități economice țin de creșterea animalelor, exploatarea pădurii, cultivarea pământului la care se adaugă exploatarea de nisipuri cuarțifere din vecinătatea gării Crivadia. In perspectivă pot fi valorificate , în afara produselor agricole și forestiere, resursele turistice ( Turnul Crivadiei, Cheile Crivadiei, peșterile din vecinătate) prin cazare în pensiuni agroturistice ce să ofere pe lângă produse obținute în gospodărie și activități outdoor de genul: alpinism, speologie, canyoning, mountain bike, drumeție cu ghid local (vizitarea carstului, a stânelor, observații asupra florei și faunei locale).


     Satul Merișor a fost atestat documentar la scurt timp după Crivadia, adică în 1453. În anul 1444, regele Ungariei Vladislav Jagello (1440-1444) cinstește pe cneazul Cândea de la Sălașul de Sus cu moșia Crivadia, pentru eroismul lui în luptele de la Belgrad si Portile de Fier, iar în anul 1457 regele Ungariei Ladislau Postumul (1453-1457), întărește donația cu satele Merișor, Baru și Mălăiești. Acesta a fost cel mai important sat din cadrul actualei comune până la inceputul sec. XX. Satul s-a dezvoltat pe văile Crivadiei, Merișorului și Răchitei în zonele de luncă, terase și pe unele suprafețe de nivelare locale. Altitudinea medie în zona de confluență a Răchitei și Merișorului este de 600 m.

         Trecerea prin sat a vechiului drum ,din Țara Hațegului spre Oltenia, prin Crivadia spre Merișor, apoi pe lângă Piatra Tătarului și pasul Dealu Babii, a favorizat concentratea populației  în imediata vecinătate. Pe harta austriacă realizată în 1770 se pot observa principalele drumuri precum și distribuția gospodăriilor. Astfel, în acea perioada existau două grupări de gospodării, în zona dinspre cătunul Cheia ( 20-25), și în apropierea confluenței Răchitei cu Merișorul (cca. 8 gospodării). Pe aceași hartă este figurat și cătunul Rusești (cca. 5 gospodării). Actuala zonă a cătunului Răchita nu prezenta nicio gospodărie, ceea ce arată ca acesta a apărut undeva după anii 1800.

      Intr-o hartă militară austro-ungară de la 1910, în zona Merișorului, sunt figurate două mori de apă pe pârâul Răchita precum și două biserici, cea din prezent ( a fost construită în 1890, fiind monument istoric) și o alta în zona podului de cale ferată ce trece peste râul Crivadia ( presupun că era de rit romano-catolic ținând cont de populația alogenă numeroasă în acea perioadă ). Din punct de vedere demografic satul s-a menținut pe primul loc, la nivelul comunei, până spre sfârșitul sec. al XIX-lea, astfel avea 522 loc. în 1854 (Bănița- 300 loc.), 797 în 1870, 684 în 1910, 650 în 1930 și  349 în 2002. 

        In partea nordică a satului Merișor , pe versantul cu expunere sudică, sunt din ce în ce mai extinse suprafețele ocupate cu livezi, mai ales de pruni, din care se obține țuică de către localnici. Aceasta zonă este afectată și de erozinea superficială și profundă a terenurilor datorită sedimentarului cu roci plastice (argile) suprapuse calcarelor pe un versant cu pantă accentuată. Acest facies litologic este instabilizat de precipitațiile ridicate, izvoarele numeroase, defrișările din perioada medievală și cea apropiată, dispunerea anumitor drumuri agricole precum și de pășunat. Anumite sectoare necesită plantări de arbori cu creștere rapidă ce să stabilizeze versantul, altele pot trece din categoria pășunilor în cea a livezilor iar altele necesită lucrări ample de stabilizare prin terasare și captarea unor izvoare ce alimentează masa argiloasă a alunecării.

 

Livezi în Merișor

       Cătunul Cheia s-a dezvoltat la ieșirea râului Crivadia din zona montană  după ce a format o vale carstică de cca. 5 km cunoscută sub denumirea de Valea Cerbului. Trecerea din zona montană în cea depresionară este delimitată de un sector foarte scurt de chei săpate în calcare. Gospodăriile s-au dezvoltat în zona de luncă, folosind la maxim terenul în scopuri agricole (mai ales arabil), iar versanții pentru pășunat, fâneață și într-o  măsură mai redusă pentru pomicultură. Altitudine medie în zona luncii este de 680 m.

Stema comunei Bănița

       Începând cu anul 2011 comuna Bănița are o stemă ce o reprezintă !  Prin HG 1370/2010 a fost aprobată stema comunei Bănița, acesta hotărâre a intrat în vigoare prin publicarea sa în Monitorul Oficial 31 din 13 ianuarie 2011. 

        Descrierea și semnificațiile, așa cum rezultă din anexa HG.

            Descrierea stemei
   Stema comunei Bănița se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat.
   In partea superioara, în câmp roșu, se află o fortificatie crenelată, de argint.
   In partea inferioara, în câmp albastru, se afla un călăreț cu armura, drapel și scut, de argint,   galopând spre dreapta.
   Scutul este trimbrat de o coroana murală de argint cu un turn crenelat.

          Semnificatiile elementelor însumate
   Fortificația crenelată reprezintă cetatea dacică Bănița.
   Călărețul cu armură, drapel și scut semnifică elemente din fostul sigiliu al localității.
   Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

Clișee carpatine. Partea I

Bănița montană

       Nordul comunei Bănița corespunde sectorului sud-vestic al munților Șureanu, altitudinea fiind cuprinsă între 800 și 1499 m ( Vf. Jigoru Mare). Din punct de vedere geologic este o zonă de contact dintre cristalin și sedimentarul mezozoic reprezentat de calcare. Zona dezvoltată pe cristalin prezintă cele mai ridicate altitudini ( trec de 1400 m) și se prezintă sub forma unor culmi și vârfuri rotunjite ce se prelungesc și spre estul comunei. Calcarele se prezintă sub forma unui platou pe care s-au dezvoltat văi carstice, peșteri, ponoare, doline, avene( goluri subterane cu dezvoltare verticală), chei, abrupturi.

       Zona de trecere spre Culoarul Depresionar Bănița prezintă martori de eroziune ( Vf. Purcarului), abrupturi calcaroase cu cascade și chei( Cheile Văii Cerbului, Cheile Crivadiei), bare calcaroase în zona  Bolii ( Dealul Cetății, peștera). Zona este acoperită cu păduri de fag, pășuni și fânețe. 
      Gradul de populare este foarte redus, se observă unele gospodării în limita sudică a zonei, în nordul Merișorului( cătunele Cheia și Poienari), Băniței ( cătunele Jitoni ,Cotești și Arsuri).

      Zona aceasta deține cel mai ridicat potențial turistic : peșteri, chei, avene, doline, martori de eroziune, abrupturi, cascade, izbucuri, ponoare, specii floristice termofile\endemisme, cetate dacică, castru roman și turn medieval.

Sălaș în mijlocul pădurii.

      Depresiunea Poieni s-a format la altitudinea de 1250 m, în nordul comunei, având 550x400 m. Prezența unei depresiuni extinse la această înălțime este explicată prin suprapunerea ei pe o zonă de contact a șisturilor cristaline (baza depresiunii ) cu calcarele mezozoice (se observă în partea stângă a imaginii). În această depresiune s-au format  pârâiașe ce au creat un curs cu aspect torențial adâncit în depozitele sedimentare ce acoperă cristalinul. Aceste pâraie se pierd în subteran în zona de contact cu calcarele prin intermediul unor ponoare. Prin observații hidrogeologice (utilizare de trasori) s-a determinat ca apa ce se pierde în aceste ponoare este captată și direcționată spre izbucul Șipot (Valea Streiului/Petrosului). În zonă se pot observa stâne. Accesul se poate face pe drumurile forestiere ce pleacă din satul Crivadia(11 km) sau din cătunul Jitoni( 8 km).

       Castrul roman de pe vârful Jigoru Mare( 1499 m) a fost construit de romani în perioada războaielor daco-romane, fiind un castru de marș, în vederea cuceririi capitalei dacice Sarmisegetuza Regia. Fortificația are formă rectangulară cu dimensiuni de 310 m, pe laturile de nord și sud, și 240 m, pe laturile de vest și est .

        Cheile Crivadiei și Turnul Crivadiei. Cheile Crivadiei sunt încadrate într-o rezervație cu o suprafață de 10 ha ce se remarcă prin valoarea sa peisagistică și floristică, constituind o enclavă de specii termofile, dacice și daco-balcanice, inclusiv 4 specii endemice și 2 specii rare. Aici este prezentă și vipera cu corn. Aceste chei s-au format sub acțiunea apelor râului Crivadia, în calcarele din zona marginală montană, prezentând versanți abrupți (60-70 m înălțime), zone înguste ( 3 -4 m), mici bazinete. In anii 60 a fost realizat și viaductul  la ieșirea din chei astfel că traseul inițial al drumului național a fost scos din vatra satului Crivadia.

        Cascada de la Merișor s-a dezvoltat pe zona de trecere dintre platoul calcaros și zona depresionară aferentă estului depresiunii Hațegului. Trecerea este bruscă, fiind realizată prin abrupturi structurale ce au permis formarea acestei cascade ce este vizibilă de pe DN 66 mai ales în perioada de primăvară și toamnă cand sunt precipitații mai bogate. Accesul la ea se realizează pe un drum pietruit ce pleacă din Merișor ( intersecție DN 66 - DJ 666).

        Cătunul Arsuri este situat în partea estică a localitații pe versantul stâng al interfluviului dintre văile Jupâneasa și Jigoreasa. Pe alocuri calcarele apar la suprafață. Pădurea a fost defrișată pentru a face loc terenurilor arabile, livezilor și pașunilor/fânețelor. Este cătunul situat la cea mai ridicată altitudine( 850-930 m). Accesul la cătun se face pe un drum pietruit din zona gării Peștera ( DN 66), apoi pe valea Jupâneasa.

      Dealul Cetății reprezină un sector dominat de un martor de eroziune dezvoltat pe bara calcaroasă similară cu cea dinspre Petrila( cheile Roșia și Taia). Acest deal depășește ușor 900 m reprezentând și o zonă de concentrare a apelor ce au determinat sculptarea unor chei, bazinete, peșteri. Această bară a fost străpunsă prin chei de două ori ( Cheile Băniței dezvotate în surplombă și  cheile de la confluența râului Bănița cu afluentul Jupâneasa ce au fost parțial distruse la construirea căii ferate ).

      Pe acest deal a fost realizată o fortificație, în perioada dacică, ce se află în momentul de față în patrimoniul UNESCO. Peste aceasta ,în perioada medievală, a fost realizată o altă fortificație ce a utilizat o parte din materialele vechii fortificații. Aceasta se află în momentul de față în uitare, nefiind pusă în valoare sub niciun aspect. Ultimele săpături arhelogice sistematice au fost realizate la începutul anilor '60. În perimetrul acesteia, observații recente, au pus în evidență existența unei așezări civile din perioada dacică. Acest sector este și o rezervație speologică, floristică și faunistică inclusă în Parcul Natural Grădiștea de Munte- Cioclovina. Dealul Cetății este flancat la sud de DN 66 ( Simeria-Petroșani- Tg. Jiu- Filiași) iar la nord de calea ferată electrificată Simeria - Petroșani- Tg. Jiu -Craiova. In apropierea lui se află și halta  Peștera Bolii precum și o cabană.

     Peștera Bolii s-a format prin străpungerea unei bare calcaroase de către râul Jupâneasa. Este cea mai importantă peșteră  din zonă. Peștera face parte dintr-o rezervație naturală ce se întinde pe 10 ha. În momentul de față peștera este amenajată pentru vizitare ( drum de acces asfaltat de la DN 66, podețe, iluminare), aici se țin și concerte. In interiorul sau au fost descoperite urme de locuire umană din neolitic și eneolitic. În apropiere sa este  o carieră de calcar (în care a fost descoperit un tezaur) precum și o stație de tratare a apei ce preia printr-o conductă apă din Jupâneasa (în amonte se află un mic baraj) și o transportă mai departe printr-o altă conductă la mina Petrila.

    Pentru o localizare mai exactă a celor prezentate vezi și Harta interactivă a Băniței.

Baza sportivă din Bănița se apropie de finalizare

       La sfârșitul lunii decembrie, anul trecut, a fost finalizată oferta pentru Construire bază sportivă, Comuna Bănița, județul Hunedoara . Costul estimativ la data prezentării ofertei era de 663.945 RON ( 6,63 miliarde lei vechi). Baza sportivă va fi amplasată în zona Tabără, cuprinzând un teren de fotbal cu gazon natural, tribune, drum de acces, parcare, clădire dotată cu spații pentru vestiare jucători și arbitrii, încăpere echipamente, birou administrator și toaletă publică. 

Terenul de fotbal, în prezent.

-- achiziționare utilaj buldexcavator , valoare estimată 160.000 RON ( 1, 6 miliarde lei vechi), 05.11.2010
-- consultanță, realizarea de studii de teren, elaborare studiu de fezabilitate în vederea finanțării nerambursabile și management proiect pentru proiectul Realizare drum forestier în Comuna Bănița, Județul Hunedoara, valoare estimată 245.000 RON ( 2, 45 miliarde lei vechi), 26.03.2010
--consultanță, realizarea de studii de teren, elaborare studiu de fezabilitate în vederea finanțării nerambursabile și management proiect pentru proiectul Realizare drumuri de acces la exploatațiile agricole din satele Merișor și Crivadia, Comuna Bănița, valoare estimată 162.000 RON (1, 62 miliarde lei vechi), 26.03.2010
-- consultanță și management proiect în vederea obținerii unei finanțări nerambursabile pentru realizarea unui proiect privind Producerea energiei electrice și termice din resurse regenerabile destinată consumului propriu al instituțiilor publice și iluminatului public din Comuna Bănița, Județul Hunedoara, valoare estimativă 395.000 RON (3,95 miliarde lei vechi ) , 22.03.2010.

Eclipsa parțială de Soare

                            Fotografiile au fost realizate între orele 10:10-10:50, 04.01.2011,
  45.25 lat. N , 23.14 long. E, Bănița.