sâmbătă, 28 aprilie 2012

Potenţialul de dezvoltare al comunei Băniţa 1. Rolul căilor ferate


         Potenţialul de dezvoltare al unei localităţi rezidă în acele elemente ale factorului de poziţie, cadrului natural, resurselor umane, infrastructurii, serviciilor  şi al riscurilor/avantajelor acestor elemente într-un context socio-economic şi cultural regional, naţional sau european.
         Acele elemente definitorii ale unei localităţi pun bazele dezvoltării sale durabile. Valorificarea acestora nu se poate realiza în lipsa unei infrastructuri de transport/telecomunicaţii aflată în pas cu lumea contemporană.
         În această serie de articole, axată pe accesibilitatea teritoriului/accesul populaţiei la servicii (transport, telecomunicaţii) vor fi tratate aspecte legate de căile ferate-transportul feroviar(1.), căile rutiere-transportul rutier(2.), telefonie fixă şi mobilă, internet(3.)

        Căile ferate au jucat un rol important în existenţa localităţii Băniţa în ultimii 140 de ani şi, mai ales, la sf. sec. al XIX-lea şi prima jumătate a sec. al XX-lea.
        În acest articol am urmărit implicaţiile  căilor ferate la nivelul comunei din perspectiva servicilor oferite precum şi al capacităţii de polarizare al transportului de persoane, în primul rând, şi al celui de marfă.

      A.  Scurt istoric  Calea ferată este rezultatul necesităţii de dezvoltare industrială a Imperiului Austro-Ungar. Această necesitate a impus valorificarea resurselor de minereu de fier din m-ţii Poiana Ruscă, minele Ghelari şi Teliuc, şi prelucarea minereului la Hunedoara. Dacă, în prima fază, topirea minereului se realiza cu ajutorul mangalului (obţinut prin arderea lemnului din pădurile din zona Hunedoarei), ulterior necesităţile industriale au cerut resurse energetice mai eficiente. Aceste resurse, prezente în Transilvania, au fost reprezentate de cărbune.
        În etapa preindustrială a exploatării cărbunelui din Valea Jiului, acesta era transportat cu ajutorul carelor, iar odată cu creşterea accelerată a nevoii de cărbune se pun bazele construirii căii ferate Simeria-Valea Jiului, singura ce putea asigura transportul cărbunelui în cantităţi mari între zona de producţie şi cea de consum.  În acest context , calea ferată de pe teritoriul comunei Băniţa are un caracter de tranzit.
       Construirea căii ferate a început în anul 1867, primul tronson fiind realizat între Simeria şi Pui. Traseul Pui-Valea Jiului a impus elaborarea unui proiect  deosebit din perspectiva particularităţii impuse de terenul din zona Crivadia-Merişor-Băniţa:  gradul ridicat de fragmentare al reliefului, declivitatea pronunţată, terenuri  instabile ( prezenţa unor roci plastice -argile, marne- ce generează în condiţiile unui climat umed o instabilitate pronunţată a versanţilor).
        Traseul căii ferate, de pe teritoriul comunei Băniţa, a prezentat trei variante, şi anume :
                 1. Crivadia -Merişor-Dealu Babii-Vulcan
                2. Crivadia-Merişor-zona carstică din nordul satului Merişor-Băniţa-Petroşani
               3. Crivadia-Merişor-zona cu roci argiloase din dealul Mândrului-Băniţa-Petroşani (actualul traseu)
        Prima variantă presupunea construirea unui tunel între Merişor şi Dealu Babii şi, de aici, până la Vulcan (în acea perioadă era centrul administrativ al Văii Jiului).



          Se pare că opţiunea finală a fost pentru a treia variantă datorită costurilor mai reduse, dar nu şi cea mai inspirată. Traseul ales între Băniţa şi Merişor a implicat costuri foarte mari legate de întreţinerea căii ferate ce a fost frecvent afectată de alunecări de teren.



















    B. Caracteristicile căii ferate   

      Traseul face parte din calea ferată regională Filiaşi-Petroşani-Simeria. Aceasta face legătura între magistralele feroviare Bucuresti-Craiova-Timişoara şi Braşov-Sibiu-Arad.
        Pe teritoriul comunei se extinde pe 16,4 km, fiind o linie dublă, electrificată, deservită de trei gări : Băniţa, Merişor şi Crivadia. Accesul se face la nivel de trenuri de persoane (regio), cea mai apropiată staţie cu acces la trenuri de rang superior ( accelarate, rapide-interrregio) fiind Petroşani,   situată la 12 km de staţia Băniţa. Pentru transportul de marfă sunt disponibile platforme de încărcare-descărcare, în staţia Băniţa, cu acces, la 100 de m, la DN 66.

   C.  Deservire şi accesibilitate

         În urmărirea gradului de deservire şi al accesibilităţii populaţiei în/din comuna Băniţa au fost urmărite următoarele aspecte:
          -distribuţia teritorială a punctelor de acces la calea ferată;
          -frecvenţa trenurilor;
          -viteza şi timpii de deplasare între sate şi centrul de comună, respectiv cel mai important centru urban    din vecinătate/judeţ;
          -polarizarea/nivelul teoretic de utilizare al transporturilor feroviare în raport cu distribuţia gospodăriilor în teritoriul comunei;
          -zone avantajate/dezavantajate;
          -accesarea zonei cu funcţii complexe(centrul de comună)

  •  C.1 Distribuţia teritorială a punctelor de acces la calea ferată

      Punctele de acces sunt gările Băniţa, Merişor, Crivadia şi halta  Peştera Bolii (datorită situării la limita administrativă a comunei).
      Distanţa dintre gări-halte este următoarea Băniţa-Merişor 6 km, Băniţa-Peştera Bolii 6 km, Băniţa-Crivadia 11 km, Merişor-Crivadia 5 km rezultând o distanţă medie între gări de 5,6 km, ceea cea sigură o bună deservire. Toate satele componente comunei Băniţa au acces direct la transportul feroviar.


  • C.2 Frecvenţa trenurilor 

          In localitate opresc trenuri de rang inferior , trenuri personale (regio), cele de rang superior (accelerate, rapide-interregio) fiind accesibile din staţia Petroşani (la 12 km de staţia Băniţa, 18 km de staţia Merişor şi 23 km de staţia Crivadia). Frecvenţa trenurilor, în staţia Băniţa,  este de 30 de  garnituri la 24 de ore (15 pe sens), dintre care 28 sunt ale operatorului de stat şi 2 ale unui operator privat. În staţia Merişor, de 28 de garnituri în 24 de ore iar în Crivadia şi Peştera Bolii frecvenţa este de 26 de garnituri la 24 de ore. 
          În medie, în staţia Băniţa, opreşte  o garnitură la 48 minute, respectiv o garnitură, pe sens , la fiecare 1 oră şi 36 de minute. În staţia Merişor opreşte o garnitură la 51 de minute, respectiv una la 1 oră şi 42 de minute pe sens. În staţiile Crivadia şi Peştera Bolii opreşte o garnitură la 55 de minute, respectiv una la 1 oră şi 50 de minute.    
          Se poate observa o bună deservire a populaţiei cu servicii de transport feroviar, rezultând o medie de 1 garnitură pe sens la 1 oră şi cca. 40 de minute. Gara Băniţa are un mic avantaj faţă de celelalte staţii aici oprind , in afara trenurilor personale de pe ruta Petroşani-Simeria/Deva, şi cele de pe ruta directă Tg. Jiu-Petroşani-Deva-Arad-Timişoara precum şi ale uni  operator privat pe ruta directă Lupeni-Petroşani-Simeria.

  • C.3 Viteza şi timpii de deplasare
          Starea infrastructurii feroviare are repercursiuni asupra vitezei de deplasare şi, implicit , asupra timpului afectat deplasării. Se observă delimitarea netă între sectorul Băniţa-Peştera Bolii, viteză medie de deplasare 60 km/oră şi Băniţa-Merişor-Crivadia, viteză medie de 28 km/oră. Aceste diferenţe sunt determinate de configuraţia căii de rulare (grad de curbură, declivitate) precum şi de stabilitatea terenurilor din zona căii de reluare(pronunţată pe sectorul Băniţa-Peştera Bolii şi scăzută pe sectorul Băniţa-Crivadia).
        Timpii medii de accesare a centrului de comună(staţia Băniţa) sunt  de 8 minute din Peştera Bolii, 12 minute din Merişor şi 23 de minute din Crivadia. 
        Timpul de accesare feroviară al celui mai apropiat centru urban, Petroşani, la 12 km distanţă, este de 21 de minute (minim 16 minute, tren direct), respectiv al oraşului reşedinţă de judeţ, Deva, la 77 de km distanţă, de 2 ore şi 22 de minute (minim 2 ore şi 8 minute, maxim 2 ore şi 39 de minute) la o viteză medie de 36 km/oră.

  • C.4 Polarizarea/nivelul teoretic de utilizare al transporturilor feroviare în raport cu distribuţia gospodăriilor în teritoriul comunei


        Zona de polarizare teoretică maximă -situată până la circa 5 minute distanţă(deplasare pedestră) cuprinde gospodării situate în jurul gărilor Băniţa (cuprinde zonele Tabără, blocuri, carieră, primărie), Merişor (zona dintre gară , dj666, biserică şi dn66) şi Crivadia. In acest areal se află circa 17% din populaţie, cei mai mulţi în zona gării Băniţa. 
  




          Zona de polarizare teoretică mare -situată  la 5-12  minute distanţă(deplasare pedestră) cuprinde   gospodării din jurul gărilor Băniţa (zonele din jurul Şcolii Gen. Băniţa şi cea cuprinsă între primărie şi ticera Răchiţii), Merişor (zona dintre pârâul Merişorului şi cel al Crivadiei , precum şi până la confluenţa Răchitei cu  Tătarului ), Crivadia (întreaga vatră a satului) şi Peştera Bolii (cuprinde arealul din jurul cabanei omonime). Acest areal situat între 500 şi 1000 de m cuprinde circa 17% din populaţie. Per total , arealul de polarizare maximă şi mare cuprinde circa 34% din populaţie.





          Zona de polarizare teoretică medie -situată  la circa 12-20  minute distanţă(deplasare pedestră) cuprinde   gospodării din jurul gărilor Băniţa (cătunul Băieşti, parţial cătunele Botani şi Ruseşti), Merişor (parţial cătunele Ruseşti şi Răchita, o parte din gospodăriile de pe valea Crivadiei ), Crivadia (cătunele izolate) şi Peştera Bolii (cătunul Arsuri, zona de la confluenţa Jigoresei cu Băniţa). Acest areal situat între  1000 şi 1500 de m cuprinde circa 23% din populaţie. Per total , arealul de polarizare maximă, mare şi medie cuprinde circa 57% din populaţie.




          Zona de polarizare teoretică scăzută -situată  la  20-30  minute distanţă(deplasare pedestră) cuprinde   gospodării din jurul gărilor Băniţa (cătunele Cheia,  parţial Botani şi Jitoni), Merişor (parţial cătunul Răchita),  şi Peştera Bolii (cătunul Arsuri, parţial cătunele Corbeoni şi Căprăreşti). Acest areal situat între 1500 şi 2000 de m, de gară,  cuprinde circa 20% din populaţie. Per total , în arealul situat între gări şi până la o distanţă de 2000 de m se află 77% din populaţie. 

  • C.5  Zone avantajate/dezavantajate
       Zonele avantajate, cu acces bun la servicii de transport feroviar sunt reprezentate de satul Crivadia; arealul cuprins între pârâul Crivadia, dn 66, conflenţa Răchita-Tătarului din satul Merişor;  arealul cuprins între Şc.Gen. Băniţa, Tabără şi cătunul Băieşti.
      Zonele dezavantajate, cu acces deficitar la transportul feroviar cuprind , în satul Merişor, cătunele Răchita şi Cheia, iar în satul Băniţa arealele slab deservite sunt mai numeroase datorită distanţei dintre gările Băniţa şi Peştera precum şi a extensiunii mai mari a satului comparativ cu Merişorul sau Crivadia. Cătunele Botani, Firma, Corbeoni, Jigoreasa, Coteşti şi, parţial, Jitoni au un grad slab de deservire, fapt ce determină utilizarea cu prisosinţă a transporturilor rutiere.

  • C.6   Accesarea zonei cu funcţii complexe(centrul de comună)

      Accesarea centrului de comună, ce oferă servicii administrative, comerciale, educaţionale, medicale este bună, sub aspectul factorului timp, dinspre Peştera Bolii, şi deficitară dinspre Merişor şi, mai ales Crivadia. Crivadia are o poziţie extrem periferică în raport cu centrul de comună, fiind, ca distanţă, mai aproape de un alt centru de comună, Baru, aspect ce s-a transformat deja într-o accesare prioritară a acestuia pentru servicii comerciale, medicale şi educaţionale. 
     Arealele cu acces feroviar deficitar la centrul de comună trebuiesc compensate cu acces-deservire rutieră , mai ales cătunele Răchita, Jitoni, Coteşti, Jigoreasa, Corbeoni şi Căprăreşti. Zona Botani-Firma este avantajată de accesul facil la dn66. 
      Transporturile feroviare au un grad de utilizarea din ce în ce mai redus datorită vitezei  de deplasare, frecvenţei trenurilor, condiţilor de transport, preţului, reducerii navetismului de masă şi mai ales concurenţei transportului rutier. 
      Nu trebuie omis rolul căii ferate în formarea actualului centru de comună, respectiv concentrarea populaţiei în această zonă. Construirea căii ferate nu a influenţat dezvoltarea satelor Crivadia, Merişor sau a cătunului Botani-Firma, conturate deja în momentul realizării căii ferate, dar a determinat mutarea centrului administrativ de la Merişor la Băniţa. Calea ferată, staţia Băniţa, exploatarea calcarului din vecinătatea gării pentru construcţie, var sau a argilei pentru cărămidă şi ţiglă, dublată de aportul demografic necesar desfăşurării activităţii sau a modernizării infrastructurii feroviare (mai ales zona Tabără) au determinat conturarea actualului centru de comună. 

                                                                             @ banitaromania.blogspot.com

vineri, 6 ianuarie 2012

Identificarea arealelor pretabile practicării sporturilor de iarnă (schi) utilizând tehnici GIS/SIG. Aplicaţie: Munţii Vâlcan- zona Straja

    Valorificarea superioară a potenţialul natural din zona montană a României, în direcţia valorificării turistice în perioada sezonului de iarnă, a determinat aplicarea unor metode şi mijloace pe baza cărora să fie identificate areale pretabile unor astfel de activităţi. Astfel de studii sunt complexe, vizând aspecte geografice, social-economice, ecologice, urbanistice ş.a

    Prioritară ar trebui să fie analiza pe baza potenţialului natural (altitudinea, panta, expoziţia versantului, temperatura medie anuală, temperatura  medie în  perioada iernii, durata stratului de zăpadă, utilizarea actuală a terenurilor) la care se adaugă căile de acces. Plecând de la rezultatele acestui studiu sunt dezvoltate studii socio-economice, tehnice, urbanistice ş.a .
    În realizarea unor studii de potenţial sunt des folosite tehnicile GIS/ SIG, acestea permiţând analiza multicriterială.
    În acest sens o să exemplificăm utilitatea tehnici GIS în studiul potenţialului natural în vederea practicării sporturilor de iarnă în munţii Vâlcan, zona Straja, din vestul Carpaţilor Meridionali. Pentru aceasta au fost utilizate programele IDRISI (pentru analiză) şi QGIS (vizualizare complexă).

    Analiza a cuprins:
         1. Obţinerea modelului digital al reliefului (DEM). Acesta a fost obţinut pe baza imaginilor ASTER GEDEM V.2 , având o rezoluţie de 30 m(cea mai bună în momentul de faţă).

           Se observă delimitarea clară dintre arealul montan (peste 850-900 m) şi cel depresionar precum şi traseul meandrat al Jiului din zona Defileului(altitudine sub 500 m). Zona de interes pentru practicarea schiului cuprinde 4 areale(în roşu) ce sunt delimitate prin văi. În momentul de faţă amenajări turistice sunt prezente doar în arealul dominat de vf. Straja.

         2. Extragerea din DEM  a unor parametrii precum  expoziţia şi panta pe baza unor module specifice.

               Expoziţia versanţilor este reprezentată în grade (exp. 0,360= nord, 180 =sud). Datorită orientării axului montan pe direcţia generală est-vest se observă că versantul dinspre depresiunea Petroşani are o expunere generală nordică (favorabilă sporturilor de iarnă).

             Geodeclivitatea (panta) prezintă o importanţă deosebită în practicarea schiului. Se consideră că panta trebuie să se încadreze între 10 grade (pârtii începători) şi maxim 35 de grade (avansaţi). Se acceptă şi pante mai ridicate pentru schiorii experimentaţi, fiind vorba de pârtii de bandă neagră. Se observă o zonă depresionară cu o declivitate redusă, sub 10 grade, pe când cea din lungul văilor ce pătrund în munte trece de 35 de grade.
 
         3. Generarea unor hărţi climatice plecând de la DEM precum şi de la o serie de parametrii climatici (temperatura medie multianuală/ lunară, durata medie a stratului de zăpadă, precipitaţii etc.) înregistraţi la cele mai apropiate staţii meteorologice( Petroşani şi Parâng, în cazul de faţă). Pentru realizarea hărţilor se foloseşte modulul  regress pentru a calcula ecuaţia de regresie (sunt create fişiere ce conţin altitudinea staţiei precum şi parametrii climatici vizaţi). Se obţine o ecuaţie de gradul1 în care  X- ul este înlocuit cu DEM în cadrul unui modul de algebră a hărţii (map algebra).

        Ecuaţia de regresie Y=10,878242-0,005227*X (în cazul de faţă au fost folosite date de la 4 staţii meteorologice din Carpaţii Meridionali-- Petroşani, Parang, Ţarcu, Omu-- plasate la altitudini diferite ). Coeficientul de determinare este foarte ridicat- 98,71%,  ceea ce indică o relaţie clară de cauzalitate/determinare între altitudine şi temperatură.


  În acest modul se inserează DEM- ul , m în cazul de faţă,  şi se procesează expresia rezultând harta de mai jos.


         Se observă izoterma de 6 grade Celsius ce delimitează arealul montan de cel depresionar. În cazul staţiunilor Straja şi Pasul Vâlcan temperatura medie este de circa 3,5 grade Celsius. Domeniul schiabil (existent şi potenţial) se înscrie între 1 şi 4 grade Celsius. In perioada iernii (luna ianuarie) temperatura este cuprinsă între -6 şi -8 grade Celsius.




     Durata medie a stratului de zăpada este de primă importanţă în practicarea schiului. Durata medie a stratului de zăpadă este de peste 100 de zile (3 luni ) la 1000 m altitudine, ceea ce favorizează extinderea unor pârtii de schi până la baza telegonolelor din Pasul Vâlcan şi Straja (în proiect). Zona situată la peste 1500 m beneficează de peste 130 de zile (peste 4 luni) cu strat de zăpadă. Un aspect foarte important este legat de grosimea medie a stratului de zăpadă necesară practicării în bune condiţii a schiului. Aceasta reduce intervalul favorabil , dar utilizarea unor instalaţii de producere a zăpezii artificiale poate compensa în bună măsură, dar cu anumite costuri, precipitaţile reduse din sezonul de iarnă (iarna, în România,  este anotimpul cu cele mai reduse precipitaţii, iar , de exemplu, în sudul Europei sunt cele mai bogate precipitaţii). În distribuţia stratului de zăpadă nu trebuie omisă expoziţia versanţilor faţă de curenţii de aer dominanţi, ce implică spulberarea acestuia în zonele expuse (a se vedea cazul pârtiei Mutu) şi cele două culmi ce pleacă dinspre Vf. Straja spre nord (pretabile amenajării unor pârtii cu acces din staţiunile Straja şi Pasul Vâlcan). Aceasta expunere poate fi parţial compensată prin realizarea unor perdele forestiere cu specii adaptate condiţilor climatice şi de sol din acel areal , respectiv cu montarea unor parazăpezi.

         4. Reclasificarea conţinutului hărţii ţinând cont de o serie de criterii/ restricţii adaptate la obiectiv. Pentru a impune restricţii trebuie consultată şi bibliografie de specialitate.
             Reclasificarea materialului obţinut poate urma metoda simplă (de tip binar, boolean, 0-restrictiv, 1-favorabil) sau complexă (favorabilitatea este distribuită pe o scară de 255 valori, iar fiecare element este reclasificat într-o matrice, este creată o matrice a importanţei /ponderii fiecărui element).  În acest articol este exemplificată metoda simplă.
        Fiecare hartă este reclasificată sub forma unor hărţi booleene (0- zona nefavorabilă, 1-zona favorabilă) cu ajutorul modului reclass ( exp. se aloca valoarea 0 pentru intervalul 0 - 1000 m şi valoarea 1 pentru intervalul 1000 - 1900 m).


              Pentru zona climatică specifică României este necesară o altitudine minimă de 1000 m.


        Versanţii cu expoziţie nordică, nord -estică, nord-vestică prezintă o durată mult mai mare a stratului de zăpadă comparativ cu versanţii cu expunere sudică, sud-estică sau sud-vestică.

           Panta mai mare de 35 de grade prezintă risc crescut de accidentare, declanşare de avalanşe, căderi de pietre. Zonele cu pante sub 10 grade implica o deplasare lentă, fiind potrivită pentru stabilimente, zone de frânare la capătul pârtiei etc

          A fost selectată zona cu peste 120 de zile cu strat de zăpadă, de regulă intervalul decembrie-martie, pentru a asigura o perioada suficient de lungă în vederea rentabilizării activităţii.

     5. Combinarea hărţilor reclasificate  cu ajutorul modulului map algebrapractic sunt înmulţite hărţile pentru a se obţine acele zone ce îndeplinesc simultan toate condiţile (au valoarea 1). Obţinerea hărţii finale se poate realiza şi cu ajutorul modulului macro modeler.





       Paşii utilizaţi în generarea hărţii finale cu ajutorul modulului macro modeler (exp. a fost utilizat pentru zona Retezat-Parâng)

     Fişierul obţinut a fost transformat din format raster idrisi în geotiff şi a fost deschis în QGIS pentru o vizualizare mai bună. Vizualizarea se poate face şi în IDRISI, fiind necesare fişiere vectoriale ce se cuprindă căile de comunicaţie, localităţi, toponime etc. QGIS-ul permite vizualizarea în pagină, ca strat de bază, şi a unor hărţi google sau openstreetmap , astfel că pot fi obţinute combinaţii sugestive.


        Se pot observa mai multe areale cu condiţii bune pentru practicarea sporturilor de iarna, dar în privinţa accesibilităţii (drum judeţean, telescaun, telegondolă) doar zona Mutu-Vf. Straja-Pas Vâlcan prezintă un acces bun cu perspective de îmbunătăţire. Zona Tusu, la vest de Straja, nu beneficiază de căi de acces potrivite.Aici intervin ca factori restrictivi costurile ridicate pentru dezvoltarea infrastructurii, precum şi vecinătatea unor areale deja valorificate (Straja). În perspectivă, odată cu creşterea cererii şi atingerea capacităţii maxime pentru zonele aflate acum în curs de amenajare se poate extinde domeniul schiabil şi în aceasta zonă.





    Arealele haşurate, de mai sus, prezintă zone potenţial schiabile cu o altitudine medie cuprinsă între 1450 şi 1500 m, durata  medie a stratului de zăpadă de 130 zile, temperatura medie de 3 grade Celsius, temperatura medie luna ianuarie -6,5 grade Celsius şi diferenţe de nivel de 300-500 m.

         Modelarea mai poate cuprinde şi utilizarea terenurilor , în acest sens se descarcă imagini Landsat multispectrale, ce sunt ulterior combinate în IDRISI,  modulul  cluster. Zonele cu păşuni alpine sau poieni au un grad mare de favorabilitate, cele cu stâncărie sunt restrictive iar cele forestiere cu favorabilitate medie ( risc de alunecări de teren).

    Imagine rezultată din combinarea mai multor benzi spectrale.
 Legenda trebuie refăcută identificându-se ce reprezintă fiecare cluster pe baza combinării anumitor benzi sau observaţii de teren (de exp. cluster 1 cuprinde pădurea de foioase).

     Metoda prezentată mai sus este utilă în identificarea rapidă a unor areale pretabile, dar se mai pot adaugă şi alte module ce ţin, de exemplu, de distanţa faţă de căile de comunicaţie, prezenţa unor culoare de avalanşe, a unor parcuri naturale/rezervaţii. Studiul final cuprinde şi aspecte ce tin de potenţialul demografic al zonei, de distanţa fata de axele principale de comunicaţie, de potenţialii clienţi, de impactul pe care-l are asupra mediului natural şi social economic local/regional, de costurile necesare dezvoltării infrastructurii, de cererea pieţei pentru astfel de servicii etc.

     Dezvoltarea domeniului schiabil din munţii Vâlcan, zona Straja, implică  creşterea  numărului de turişti şi, implicit,  extinderea bazei de cazare (limitată pentru staţiunea Straja şi cu perspective bune pentru staţiunea Pasul Vâlcan). Acest aspect, alături de planul de modernizare al drumului judeţean 666(Vulcan-Dealu Babii-Merişor) favorizează dezvoltarea unor pensiuni în imediata vecinătate, de preferat pensiuni agroturistice, în zonele Dealu Babii, Răchita, Merişor ce să preia surplusul de turişti sau să le ofere alternative la tipul de cazare oferit în zona Straja, păstrând, totuşi,   accesul  facil la domeniul schiabil.