Aprecieri asupra alcalinității/acidității (pH-ul) apelor de suprafață și subterane din bazinul hidrografic Bănița

         Introducere. pH ul apei influenţează caracteristicile faunei acvatice, capacitatea modelatoare a apei în zona cheilor dezvoltate în calcare (bine reprezentate în arealul studiat) dar și starea de sănătate a persoanelor ce utilizează apa, respectiv a animalelor. 

     Metode și mijloace de studiu. Pentru a studia temperatura și pH-ul au fost utilizate un termometru digital cu tijă și un pH-metru digital. Au fost realizate măsurători în diferite locații, în timpul iernii(ianuarie) și al primăverii (aprilie), asupra apelor de suprafață și a celor  subterane (prin analiza apei din rețeaua publică de alimentare precum și a celor două izvoare din zona pasului Bănița-Merișor, de lângă DN66).

           Pentru a verifica influența factorilor locali  asupra pH-ului au fost efectuate, inițial,  măsurători asupra apei de precipitație (lichidă, solidă-zăpadă). Din aceste măsurători au rezultat valori ale pH-ului în jur de 5,5, apreciate ca fiind ușor acide. Valorile pH-ului peste 7 indică ape alcaline/bazice, iar sub 7 ape acide. Au fost selectate cursurile de apă  și punctele pentru recoltare probă/măsurători. Au fost consultate materiale tematice (studii, materiale cartografice), au fost întocmite materiale cartografice noi și au fost sintetizate datele măsurate în raport cu diferiți factori locali semnificativi.

          Zona de studiu. Zona vizată se află în Culoarul Depresionar Bănița, la altitudini cuprinse între 690 și 800 m, între munții Șureanu, la nord, și munții Tulișa, la sud.  Nivel precipitatiilor este destul de ridicat, de 700-900 mm/an, aspect asigurat de poziția geografică, expunerea generală a versanților precum și de altitudine.

           Din măsurătorile efectuate asupra pH-ului în patru locații de pe cursul râului Bănița (vezi harta cu repartiția punctelor de recoltare/tabelul), în sectorul de intrare în zona depresionară, zona Jitoni (pct. 1), în depresiune (pct. 2, pct. 3), și la ieșire, zona Cabana Bolii (pct. 4) au rezultat valori ale pH -ului între 8,4 și 8,7, apreciate ca ape ușor alcaline/bazice. Afluenții de stânga(pct. 6), ce curg în totalitate în zona depresionară, au un pH de 8,3, iar cei de drepta (pct. 7, pct.8, pct.9), mai scurți, între 7,8 și 8. A fost efectuată și o măsurătoare pe un râu/pârâu cu izvoarele în aceași zonă cu  a râului Bănița, și  anume Crivadia, pârâul Cerbului, în zona Cheia (pct. 10), unde au fost obținute valori ale pH-ului de 8,8. 

        Temperatura apelor este puternic influențată de altitudine, expunerea versantului și apoi utilizarea terenurilor (pădure, pășune, teren arabil, construcții ș.a), ape menajere, debitul apelor subterane în zona izvoarelor. Temperatura apei a fost cuprinsă între 10 grade Celsius, la ieșirea din zona montană, și aproape 13 grade Celsius la ieșirea din zona depresionară, la o temperatură a aerului între 17,6 și 19 grade Celsius în locul de măsurare (probele au fost recoltate într-un interval de circa o oră), dinspre amonte spre aval. Afluenții de dreapta, dinspre munții Tulișa, cu versanți cu expunere nordică, zonă predominant împădurită, au temperaturi mai reduse, între 9 și 10 grade Celsius. 

          Între pH-ul apei de precipitație și cel înregistrat în râuri/pârâuri sunt diferențe de circa trei unități(5,5 - 8,7). Cei mai importanți factori ce determină modificarea pH-ului sunt: geologia (tipul rocilor), solurile, vegetația specifică și deversările de ape menajere/industriale, alături de temperatură ce influențează intensitatea reacțiilor chimice dintre apă și roci/sol. 

     

            Apele subterane au fost măsurate în două locații, și anume: izvorul din zona pasului Bănița-Merișor, 752 m, lângă DN66,  și apa din rețeaua publică de alimentare (consumator). Cele două izvoare, din zona pasului Bănița-Merișor, se alimentează din zona interfluviului dintre DN66 și cătunul Băiești, interfluviu ce separă bazinele hidrografice Jiu și Mureș prin pârâurile Bănița și Merișor/Cheia. Interfluviul are utilizare variată: pășune, arabil, livadă, cale de transport și, de dată recentă, locuințe.

           pH ul înregistrat, în 11 ianuarie  2015, indica o valoare de 8,3 la izvorul de jos și de 8,4 la cel de sus, la temperaturi ale apei de 9,2 grade Celsius, respectiv 9,0, la o temperatură a aerului de 6,3 grade Celsius.În aceași zi au fost măsurate temperatura și pH-ul apelor de suprafață, în speță ale pârâului Bănița, in zona Tunel, obținând un pH de 8,2 la o temperatură a apei de 3,6 grade Celsius (strat de zăpadă în curs de topire, precipitații lichide în ziua precedentă). In 15.04.2015 au fost realizate alte măsurători ce au indicat pH de 8,3/8,4 cu temperatură a apei de 10,6/10,1 grade Celsius,  la o temperatură a aerului de 18,4 grade Celsius. 

            Apa din rețeaua publică provine din captarea unor izvoare de pe versantul nordic al munților Tulișa, de la circa 850-900 m, bazin împădurit cu făgete. Apa este captată într-un bazin de decantare în zona izvoarelor, apoi captată într-un bazin de capacitate mare și distribuită printr-o rețea de conducte, din PVC, în zona centrală a satului Bănița, între școala gimnazială și biserica din Jitoni. pH -ul a variat între 7,6 (temperatură apă 10,4 , în 10.01.2015) și 8,8 (13,5  temp.apă, 24.01.215, ploi intense, zăpadă parțial topită). În 18.04.2015 pH ul era de 7,9 la o temperatură a apei de 10,7 grade Celsius. În condiții de precipitații abundente pH-ul scade la 7,4 (20.06.2015).
           Concluzii. pH-ul apelor de suprafață se încadrează între 7,7 și 8,8 înscriindu-se în categoria apelor ușor alcaline, fiind adecvate consumului faunei sălbatice și domestice. Influența pH-ului, prin variația sa, asupra faunei acvatice, nu a fost monitorizată. Nu este  de neglijat influența regularizării albiei, prin betonare malurilor și a albiei, respectiv  corectarea cursului, asupra faunei acvatice. Apele subterane sunt propice consumului uman, cel puțin din perspectiva pH-ului, fiind ușor alcaline, dar necesită și analize de laborator mai complexe(materia organică, duritate, minerale, oxigen dizolvat ș.a măcar la trimestru).

Clișee carpatine. Partea a III-a

Zona depresionară.

Satul Băniţa

    Satul Băniţa s-a dezvoltat în zona Culoarului Depresionar Băniţa, între m-ţii Şureanu şi m-ţii Tulişa, la altitudini cuprinse între 700 şi 830 metri. Este zona cea mai populată, reprezentând cca. 65% din populaţia comunei. Oferă cele mai complexe servicii (administrative, comerciale, turistice, educative, poştale, securitate,transporturi, financiare şi culturale).

     Satul este format din mai multe cătune: Jitoni, Coteşti, Corbeoni, Căprăreşti, Arsuri, Băieşti, Botani, Firma şi Băniţa-Gară (zona centrală).

        Cătunul Jitoni este situat în nordul satului Băniţa, la zona de contact dintre arealul montan şi cel depresionar, la altitudini cuprinse între 760 şi 830 de metri. Cătunul s-a dezvoltat pe un aliniament orientat est-vest, pe interfluviul dintre râul Băniţa şi un afluent de-al său de la sud, în cea mai mare parte , precum şi pe versantul sudic al zonei montane( munţii Şureanu). Gospodăriile sunt dispuse de-a lungul drumului principal din care pleacă drumuri secundare ce duc la case izolate sau grupări de 3-5 gospodării.
         Arealul cătunului a fost transformat, în cea mai mare parte, în terenuri arabile, livezi şi fâneţe în detrimentul pădurii de fag şi mesteacăn.
        Din punct de vedere demografic este unul din cele mai populate cătune, alături de Botani-Firma. La nivelul anului 1770, reprezentările cartografice austriece indicau prezenţa a doar 3-4 sălaşe/ gospodării. Numărul mai mare de locuitori, în comparaţie cu alte cătune, poate fi explicat prin suprafeţele mai extinse favorabile construcţiilor, expunerea sudică a versantului montan cât şi a interfluviului, accesibilizarea spaţiului montan prin drumuri forestiere şi de acces la  exploataţiile agricole, adăpostul oferit de zona montană, ce ajunge la 1250 m în imediata vecinătate, şi blocheză, într-o anumită măsură, curenţii de aer ce se deplasează, preponderent, din sector nord-vestic, oferind astfel, alături de expunerea sudică, un microclimat favorabil.
        Toponimul (denumire de locuri) Jitoni pare a fi de sorginte antroponimică (derivă din nume de persoană), şi anume ,din Jitea, la care s-a adăugat sufixul -oni, sufix ce indică provenienţa haţegană a primilor locuitori. Pe hărţile topografice realizate de armată în anii '60 apare şi denumirea de Liţoni /Litoni, ceea ce indică drept sursă a toponimului termenul litos-ce înseamnă piatră, aspect veridic  dacă avem în vedere prezenţa unor martori de eroziune (vf. Purcarului) şi abrupturi calcaroase (în acest sens poate fi amintit şi toponimul Petros, sat din comuna Baru, ce are acelaşi înţeles, de piatră, dar cu altă origine, în vecinătatea căruia sunt prezente abrupturi calcaroase evidente în peisaj). 
        Principalele activităţi economice ţin de creşterea animalelor (ovine şi bovine, în principal, păsări, porcine-secundar), la care se adaugă exploatarea pădurii, pomicultura (pruni, meri), cultivarea plantelor (cartofi, porumb ş.a )
        Accesul în cătun se realizează pe un drum asfaltat pe cca. 1 km, ce pleacă din DN 66-zona pasului Băniţa-Merişor, şi se continuă cu un drum pietruit din care pleacă alte drumuri secundare. Se mai poate ajunge şi din cătunele Coteşti (spre est, drum pietruit) şi Botani (spre sud, drum de pământ).

    În perspectivă pot fi dezvoltate activităţi turistice (agroturism), în măsura în care drumurile existente sunt modernizate (asfaltarea drumului principal până în cătunul Coteşti, pietruirea drumurilor de acces în zona montană şi a celui spre Botani) pentru a facilita accesul la platourile carstice, văile carstice,peşterile şi abrupturile din zonă, amenajarea unor poteci turistice, alături de panouri de informare turistică, trasee pentru alpinism, drumeţie, cicloturism. La toate acestea se adaugă valoarea cătunului, ca punct de belvedere, ce oferă o privelişte deosebită asupra Culoarului Depresionar Băniţa, munţilor Tulişa, Parâng, Vâlcan-vf. Straja şi Retezat.

      Biserica din Jitoni este amplasată pe partea dreaptă a luncii râului Bănița. Aceasta este ușor accesibilă din DN 66, deservind cătunele Jitoni, Băiești și zona centrală a comunei. Zona vecină cuprinde terenuri agricole ce au un potențial ridicat pentru construcții rezidențiale. Biserica a fost ridicată în anul 1910.

       Cătunul Cotești este situat în partea estică a localității, la baza muntelui Gruneț și dealului Frunții (ambele cu peste 1000 m). Zona se prezintă ca o microdepresiune de contact ce face legătura dintre zona montană și cea a dealurilor depresionare. Zona este intens utilizată agricol (terenuri arabile, livezi, pașuni,fânețe). Altitudinea medie cca. 800 m. Accesul în zonă se poate face pe drum pietruit prin cătunele Jitoni și Botani. Este cel mai izolat cătun din satul Bănița.

      Cătunul Căprărești este situat în partea estică a comunei , pe partea dreaptă a văii Jigoreasa. Casele sunt dispuse pe partea cea mai înaltă  a unui interfluviu ce se prezintă precum un scurt platou ce a favorizat amplasarea caselor precum şi extinderea terenurilor arabile şi a livezilor pe un versant cu expunere sud-vestică pentru a beneficia de o expunere solară mai bună. Altitudinea medie este de 780 m. Pe harta austriacă ,realizată în 1770, figurau mai multe gospodării în zona Căprăreşti - Corbeoni,dar nu ca entitate separată. În harta militară austro-ungară, din 1910, sunt figurate două mori de apă pe râul Jigoreasa. 

       Cătunul Corbeoni este concentrat pe o mică vale la vest de cătunul Căprăreşti. Sunt puţini locuitori, recent fiind realizate clădiri rezidenţiale deoarece terenul este prielnic şi prezintă o densitate redusă în locuire. In această zonă sunt în extindere livezile datorită suprafeţelor cu expunere sudică. Toponimul Corbeoni are origine antroponimică, derivând din numele Corbei, la care s-a adăugat sufixul -oni.

     Cătunul Băiești este situat în partea centrală a comunei pe cursul mijlociu al râului Bănița. Casele sunt dispuse în lunca și pe terasele râului. Lunca râului este mai dezvoltată pe partea dreaptă, fiind intens utilizată ca teren arabil. Accesul în cătun se face pe un drum pietruit din DN 66. Altitudinea medie este de 750 m. Toponimul Băieşti pare a indica un sat dublet realizat prin roirea unor sate din Ţara Haţegului, în cazul de faţă satul Băieşti din comuna Pui( în această direcţie pot fi amintite satele din zona Haţegului şi dubletele sale din Valea Jiului, Valea Lupului-Lupeni, Uric-Uricani, Petros-Petroşani, Valea Dâljii-Dâlja, Paros-Paroşeni ş.a).

        Cătunul Botani este situat pe valea Băniței, în imediata vecinătate a DN 66 și a căii ferate. Altitudinea medie este de 725 m. Casele sunt construite pe terasele râului Bănița și pe marginea unor dealuri ce mărginesc cătunul. Terenurile din partea stângă a râului au in general expoziție sudică, pantă moderată, pe când cele din dreapta au expunere nordică și pantă moderată pe circa 200 m după care devine abruptă la contactul cu munții Tulișa. Zona a fost puternic defrișată pentru terenuri agricole, din vechea pădure se mai păstrează pe alocuri mesteceni. Denumirea de Bănița figurează pe o hartă austriacă de la 1770 pe locul acestui cătun deoarece prezenta cea mai dezvoltată zonă (numeroase gospodării, biserică). Astfel putem considera cătunul ca fiind nucleul satului Bănița. Toponimul Botani este de origine antroponimică, de la numele Bota, la care s-a adăugat sufixul -ani (se poate să fi avut iniţial sufixul -oni, Botoni, deoarece în vecinătate, Valea Jiului, întâlnim şi toponimul Boţoni).

         Drumul național ce făcea legătura dintre Deva și Petroșani trecea pe actualul drum comunal ce trece pe lângă biserică, școală și fostul peco. Odată cu modernizarea acestuia, în anii '60, a fost realizat actualul traseu al drumului naţional,pentru a reduce timpul de aşteptare la trecerea de nivel cu calea ferată. Vechea biserică a fost demolată iar pe locul acesteia a fost ridicată o alta. În prezent zona valorifică poziţia favorabilă la DN 66, alături de cătunul Firma, cu care se întrepătrunde, prin realizarea unor spaţii de cazare (pensiunea,, Drăgan'', pensiunea ,,La Nicolae'', motelul ,,Costinaș'') și de servire a mesei ( pensiunea ,,La Nicolae''). Acest sector prezintă un potențial crescut în amenajarea unor spaţii pentru turismul de tranzit și agroturism precum și pentru case private datorită reliefului favorabil  și accesului facil.

           Zona centrală a satului/comunei Băniţa se identifică şi cu cătunul Băniţa-Gară, ce datorită evoluţiei socio-economice din sec. XX a devenit zona principală a comunei, având funcţii industriale, comerciale, transporturi, administrative şi culturale.

         Sectorul este situat în vestul satului Băniţa , la altitudinea medie de 730 m, pe valea râului Băniţa, mai ales pe dreapta sa, între dealul Carierii, dealul Mândrului, m-ţii Tulişa şi pasul Băniţa-Merişor, de-a lungul DN 66. 

        Originea toponimului Băniţa are două variante posibile, prima , şi cea mai plauzibilă, provine din termenul baniţă - cf.  DEX  ,, BÁNIŢĂ, baniţe, s.f. Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile româneşti) în jurul a 21-34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bulg. banica.''. - aspect explicabil dacă ţinem cont de faptul că în perioada medievală a funcţionat un turn de vamă pe locul fostei cetăţii dacice şi taxa de trecere consta în baniţe de cereale, iar termenul de Băniţa a fost figurat ,în 1770, în zona dinspre Dealul Cetăţii; a doua, cu sensul de fund de sac, cu referire la formatul depresiunii ce se închide în zona Bolii, în contrapondere cu zona deschisă dinspre Merişor (acestă variantă a fost susţinută de Sebastian Stanca într-o lucrare apărută la începutul sec.XX).

        Concentrarea populaţiei a fost determinată de construirea căii ferate în anii 1868-1870, exploatarea calcarului şi a rocilor argiloase. În această zonă au funcţionat o fabrică de var, alta de ţigle şi cărămidă ( probabil în zona din spatele complexului comercial, blocuri), o moară (clădirea acesteia a fost utilizată ulterior de UM Băniţa, fiind demolată în urmă cu câţiva ani). Actuala carieră a luat amploare în perioada de după 1950, odată cu folosirea calcarului drept fondant la obţinerea fontei la Călan, precum şi în construcţii (am aflat, din anumite surse, că în anii '80, piatra din carieră, de dimensiuni mai mari, a fost utilizată la realizarea canalului Dunăre-Marea Neagră). Dezvoltarea activităţii în cariera Băniţa a determinat şi realizarea unor locuinţe pentru muncitori în anii '50-'60 ce se mai păstrează şi azi (sunt două corpuri de clădire situate în vecinătatea Taberei, la nord de ea, paralel cu DN 66). În prezent cariera este exploatată, se obţine zgură roşie şi sortimente de piatră pentru diferite construcţii-pavări.

      Lucrările de modernizare ale căii ferate Simeria-Petroşani de la sfârşitul anilor '70, anii '80 şi începutul anilor '90, ce au implicat dublarea căii ferate, electrificarea  şi realizarea mai multor tunele     au determinat un aflux sporit de muncitori pentru care a fost realizată o tabără muncitorească ce cuprindea, la apogeul său, 7 corpuri de clădire ( P+1). Tabăra a fost dotată cu centrală termică pe bază de cărbune(şi acum mai văd fumul şi simt mirosul înecăcios de cărbune ce mă obliga să închid fereastra, o amintire neplăcută), sistem centralizat de alimentare cu apă şi canalizare. Datorită acestor lucrări de la calea ferată au fost amenajate spaţii pentru întreţinerea utilajelor ( fostul I.U.G, clădirea se mai păstrează şi azi, în apropierea Şc. Gen. Băniţa, pe partea dreapta a DN 66, sensul de mers spre Petroşani), parcare şi depozit de materiale (piatră,nisip,ciment ş.a) lângă calea ferată -peste drum de Sc. Gen.Băniţa (momentan nu se mai află nicio construcţie) precum şi o rampă pentru descărcarea de prefabricate de beton, utilizate la consolidarea unor versanţi din vecinătatea căii ferate, situată peste drum de sediul primăriei. 
      Înfiinţarea unităţii militare din Băniţa, pe lângă funcţia sa strict militară, avea şi o funcţie economică, astfel , mulţi soldaţi lucrau la calea ferată şi la întreţinerea drumului naţional. Cazarea acestora a fost făcută în cladirea fostei mori precum şi într-o clădire (P+1) ce se mai păstrează şi azi. Zona unităţii mai cuprindea şi o sală de mese, bucătărie, depozit de alimente (se păstrează şi acum), birouri ofiţeri , teren de fotbal (era dotat cu zgură, gard metalic înalt de cca. 4 metri), trei heleştee (azi colmatate), crescătorie porcine, teren betonat pentru tenis de câmp, atelier tâmplărie, sală de sport-haltere, masă de ping-pong, şah, remi ş.a-, cameră muzeu cu exponate militare, hărţi şi mulaje ale zonei (ultimele fiind situate la parterul clădirii principale). Depozitul de armament era în zona Carierii, în dreapta exploatării, cum se trece calea ferată dinspre gară.
      Pentru asigurarea transportului de călători şi de mărfuri pe calea ferată a fost realizată o clădire de dimensiune mai mare(clădirea se află lângă sediul nou) ce a fost înlocuită, în anii '80, de un sediu nou al gării (actuala gară). Gara veche era dotată cu o rampă şi un depozit utilizate pentru produse industriale, agricole, animale şi lemne. Parcul gării mai poate fi identificat şi în prezent, dar este neîntreţinut. Exista şi un cântar în vecinătate liniei 1, ce a fost acoperit când a fost asfaltată parcarea dintre blocuri şi gară, în urmă cu 4 ani. 
     

       Sub aspectul deservirii comerciale, zona a beneficiat de magazine alimentare, iniţial în spatele gării ( la ''Moş Ştefan''), apoi prin realizarea complexului comercial ce beneficia de alimentară, magazin produse industriale (''textile''), bar-restaurant. După 1990 au mai fost deschise magazine ce ofereau produse alimentare (la parter blocuri, zona Tabără), aprozar (in fostul complex comercial), baruri ( în locul fostei staţii auto, peste drum de complexul comercial, lângă parcare), farmacie (la blocuri), magazin materiale de construcţie şi de uz caznic ( la blocuri). 

     Partea administrativ- publică, Primăria, îşi are sediul în acelaşi corp de clădire cu Căminul Cultural, fostul sediu de poliţie (în prezent amplasat la blocuri), centrala telefonică digitală. Clădirea a fost complet modernizată, recent fiind inaugurat şi un parc în fostul spaţiu verde al Căminului Cultural. Aici şi-a deschis filială şi C.A.R Unirea, Petroşani. În trecut, în spaţiul Căminului Cultural, erau organizate spectacole aproape lunar precum şi proiecţii de filme în fiecare duminică. În prezent se mai organizează spectacole de sfârşit de an şcolar, baluri, nunţi, botezuri, alegeri locale-parlamentare-prezidenţiale, de altceva nu-mi amintesc, poate că mai sunt .. . Ce lipseşte din sediul actualului Cămin Cultural, dar exista înainte de 1990, este biblioteca comunală. Şi nu numai că nu există, dar, în urmă cu ceva ani, când eram la Biblioteca Judeţeană din Deva pentru o documentare, nu mică mi-a fost mirarea când mi-a spus bibliotecara că este singura localitate din judeţ ce nu deţine bibliotecă publică ! Se pare că după 1990 s-au ''pierdut'' toate cărţile.
      Dispensarul comunal a funcţionat în mai multe clădiri, ultima oară la blocuri. Momentan nu exista punct sanitar în localitate. Poşta  se află la parterul vechii antreprize CCF, după ce a schimbat patru locaţii.
      Şcoala Generală Băniţa îşi are sediul într-o clădire recent modernizată (deţine mai multe săli de clasă, bibliotecă, sală de informatică). Deţine şi un teren de sport, neamenajat însă corespunzător. Grădiniţa se află într-o clădire situată în zona Tabără.

   

Stema comunei Bănița

       Începând cu anul 2011 comuna Bănița are o stemă ce o reprezintă !  Prin HG 1370/2010 a fost aprobată stema comunei Bănița, acesta hotărâre a intrat în vigoare prin publicarea sa în Monitorul Oficial 31 din 13 ianuarie 2011. 

        Descrierea și semnificațiile, așa cum rezultă din anexa HG.

            Descrierea stemei
   Stema comunei Bănița se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat.
   In partea superioara, în câmp roșu, se află o fortificatie crenelată, de argint.
   In partea inferioara, în câmp albastru, se afla un călăreț cu armura, drapel și scut, de argint,   galopând spre dreapta.
   Scutul este trimbrat de o coroana murală de argint cu un turn crenelat.

          Semnificatiile elementelor însumate
   Fortificația crenelată reprezintă cetatea dacică Bănița.
   Călărețul cu armură, drapel și scut semnifică elemente din fostul sigiliu al localității.
   Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.