Valorificarea superioară a potenţialul natural din zona montană a României, în direcţia valorificării turistice în perioada sezonului de iarnă, a determinat aplicarea unor metode şi mijloace pe baza cărora să fie identificate areale pretabile unor astfel de activităţi. Astfel de studii sunt complexe, vizând aspecte geografice, social-economice, ecologice, urbanistice ş.a
Prioritară ar trebui să fie analiza pe baza potenţialului natural (altitudinea, panta, expoziţia versantului, temperatura medie anuală, temperatura medie în perioada iernii, durata stratului de zăpadă, utilizarea actuală a terenurilor) la care se adaugă căile de acces. Plecând de la rezultatele acestui studiu sunt dezvoltate studii socio-economice, tehnice, urbanistice ş.a .
În realizarea unor studii de potenţial sunt des folosite tehnicile GIS/ SIG, acestea permiţând analiza multicriterială.
În acest sens o să exemplificăm utilitatea tehnici GIS în studiul potenţialului natural în vederea practicării sporturilor de iarnă în munţii Vâlcan, zona Straja, din vestul Carpaţilor Meridionali. Pentru aceasta au fost utilizate programele IDRISI (pentru analiză) şi QGIS (vizualizare complexă).
Analiza a cuprins:
1. Obţinerea modelului digital al reliefului (DEM). Acesta a fost obţinut pe baza imaginilor ASTER GEDEM V.2 , având o rezoluţie de 30 m(cea mai bună în momentul de faţă).
Se observă delimitarea clară dintre arealul montan (peste 850-900 m) şi cel depresionar precum şi traseul meandrat al Jiului din zona Defileului(altitudine sub 500 m). Zona de interes pentru practicarea schiului cuprinde 4 areale(în roşu) ce sunt delimitate prin văi. În momentul de faţă amenajări turistice sunt prezente doar în arealul dominat de vf. Straja.
2. Extragerea din DEM a unor parametrii precum expoziţia şi panta pe baza unor module specifice.
Expoziţia versanţilor este reprezentată în grade (exp. 0,360= nord, 180 =sud). Datorită orientării axului montan pe direcţia generală est-vest se observă că versantul dinspre depresiunea Petroşani are o expunere generală nordică (favorabilă sporturilor de iarnă).
Geodeclivitatea (panta) prezintă o importanţă deosebită în practicarea schiului. Se consideră că panta trebuie să se încadreze între 10 grade (pârtii începători) şi maxim 35 de grade (avansaţi). Se acceptă şi pante mai ridicate pentru schiorii experimentaţi, fiind vorba de pârtii de bandă neagră. Se observă o zonă depresionară cu o declivitate redusă, sub 10 grade, pe când cea din lungul văilor ce pătrund în munte trece de 35 de grade.
3. Generarea unor hărţi climatice plecând de la DEM precum şi de la o serie de parametrii climatici (temperatura medie multianuală/ lunară, durata medie a stratului de zăpadă, precipitaţii etc.) înregistraţi la cele mai apropiate staţii meteorologice( Petroşani şi Parâng, în cazul de faţă). Pentru realizarea hărţilor se foloseşte modulul regress pentru a calcula ecuaţia de regresie (sunt create fişiere ce conţin altitudinea staţiei precum şi parametrii climatici vizaţi). Se obţine o ecuaţie de gradul1 în care X- ul este înlocuit cu DEM în cadrul unui modul de algebră a hărţii (map algebra).
Ecuaţia de regresie Y=10,878242-0,005227*X (în cazul de faţă au fost folosite date de la 4 staţii meteorologice din Carpaţii Meridionali-- Petroşani, Parang, Ţarcu, Omu-- plasate la altitudini diferite ). Coeficientul de determinare este foarte ridicat- 98,71%, ceea ce indică o relaţie clară de cauzalitate/determinare între altitudine şi temperatură.
În acest modul se inserează DEM- ul , m în cazul de faţă, şi se procesează expresia rezultând harta de mai jos.
Se observă izoterma de 6 grade Celsius ce delimitează arealul montan de cel depresionar. În cazul staţiunilor Straja şi Pasul Vâlcan temperatura medie este de circa 3,5 grade Celsius. Domeniul schiabil (existent şi potenţial) se înscrie între 1 şi 4 grade Celsius. In perioada iernii (luna ianuarie) temperatura este cuprinsă între -6 şi -8 grade Celsius.
Durata medie a stratului de zăpada este de primă importanţă în practicarea schiului. Durata medie a stratului de zăpadă este de peste 100 de zile (3 luni ) la 1000 m altitudine, ceea ce favorizează extinderea unor pârtii de schi până la baza telegonolelor din Pasul Vâlcan şi Straja (în proiect). Zona situată la peste 1500 m beneficează de peste 130 de zile (peste 4 luni) cu strat de zăpadă. Un aspect foarte important este legat de grosimea medie a stratului de zăpadă necesară practicării în bune condiţii a schiului. Aceasta reduce intervalul favorabil , dar utilizarea unor instalaţii de producere a zăpezii artificiale poate compensa în bună măsură, dar cu anumite costuri, precipitaţile reduse din sezonul de iarnă (iarna, în România, este anotimpul cu cele mai reduse precipitaţii, iar , de exemplu, în sudul Europei sunt cele mai bogate precipitaţii). În distribuţia stratului de zăpadă nu trebuie omisă expoziţia versanţilor faţă de curenţii de aer dominanţi, ce implică spulberarea acestuia în zonele expuse (a se vedea cazul pârtiei Mutu) şi cele două culmi ce pleacă dinspre Vf. Straja spre nord (pretabile amenajării unor pârtii cu acces din staţiunile Straja şi Pasul Vâlcan). Aceasta expunere poate fi parţial compensată prin realizarea unor perdele forestiere cu specii adaptate condiţilor climatice şi de sol din acel areal , respectiv cu montarea unor parazăpezi.
4. Reclasificarea conţinutului hărţii ţinând cont de o serie de criterii/ restricţii adaptate la obiectiv. Pentru a impune restricţii trebuie consultată şi bibliografie de specialitate.
Reclasificarea materialului obţinut poate urma metoda simplă (de tip binar, boolean, 0-restrictiv, 1-favorabil) sau complexă (favorabilitatea este distribuită pe o scară de 255 valori, iar fiecare element este reclasificat într-o matrice, este creată o matrice a importanţei /ponderii fiecărui element). În acest articol este exemplificată metoda simplă.
Fiecare hartă este reclasificată sub forma unor hărţi booleene (0- zona nefavorabilă, 1-zona favorabilă) cu ajutorul modului reclass ( exp. se aloca valoarea 0 pentru intervalul 0 - 1000 m şi valoarea 1 pentru intervalul 1000 - 1900 m).
Pentru zona climatică specifică României este necesară o altitudine minimă de 1000 m.
Versanţii cu expoziţie nordică, nord -estică, nord-vestică prezintă o durată mult mai mare a stratului de zăpadă comparativ cu versanţii cu expunere sudică, sud-estică sau sud-vestică.
Panta mai mare de 35 de grade prezintă risc crescut de accidentare, declanşare de avalanşe, căderi de pietre. Zonele cu pante sub 10 grade implica o deplasare lentă, fiind potrivită pentru stabilimente, zone de frânare la capătul pârtiei etc
A fost selectată zona cu peste 120 de zile cu strat de zăpadă, de regulă intervalul decembrie-martie, pentru a asigura o perioada suficient de lungă în vederea rentabilizării activităţii.
5. Combinarea hărţilor reclasificate cu ajutorul modulului map algebra , practic sunt înmulţite hărţile pentru a se obţine acele zone ce îndeplinesc simultan toate condiţile (au valoarea 1). Obţinerea hărţii finale se poate realiza şi cu ajutorul modulului macro modeler.
Paşii utilizaţi în generarea hărţii finale cu ajutorul modulului macro modeler (exp. a fost utilizat pentru zona Retezat-Parâng)
Fişierul obţinut a fost transformat din format raster idrisi în geotiff şi a fost deschis în QGIS pentru o vizualizare mai bună. Vizualizarea se poate face şi în IDRISI, fiind necesare fişiere vectoriale ce se cuprindă căile de comunicaţie, localităţi, toponime etc. QGIS-ul permite vizualizarea în pagină, ca strat de bază, şi a unor hărţi google sau openstreetmap , astfel că pot fi obţinute combinaţii sugestive.
Arealele haşurate, de mai sus, prezintă zone potenţial schiabile cu o altitudine medie cuprinsă între 1450 şi 1500 m, durata medie a stratului de zăpadă de 130 zile, temperatura medie de 3 grade Celsius, temperatura medie luna ianuarie -6,5 grade Celsius şi diferenţe de nivel de 300-500 m.
Modelarea mai poate cuprinde şi utilizarea terenurilor , în acest sens se descarcă imagini Landsat multispectrale, ce sunt ulterior combinate în IDRISI, modulul cluster. Zonele cu păşuni alpine sau poieni au un grad mare de favorabilitate, cele cu stâncărie sunt restrictive iar cele forestiere cu favorabilitate medie ( risc de alunecări de teren).
Imagine rezultată din combinarea mai multor benzi spectrale.
Legenda trebuie refăcută identificându-se ce reprezintă fiecare cluster pe baza combinării anumitor benzi sau observaţii de teren (de exp. cluster 1 cuprinde pădurea de foioase).
Metoda prezentată mai sus este utilă în identificarea rapidă a unor areale pretabile, dar se mai pot adaugă şi alte module ce ţin, de exemplu, de distanţa faţă de căile de comunicaţie, prezenţa unor culoare de avalanşe, a unor parcuri naturale/rezervaţii. Studiul final cuprinde şi aspecte ce tin de potenţialul demografic al zonei, de distanţa fata de axele principale de comunicaţie, de potenţialii clienţi, de impactul pe care-l are asupra mediului natural şi social economic local/regional, de costurile necesare dezvoltării infrastructurii, de cererea pieţei pentru astfel de servicii etc.
Dezvoltarea domeniului schiabil din munţii Vâlcan, zona Straja, implică creşterea numărului de turişti şi, implicit, extinderea bazei de cazare (limitată pentru staţiunea Straja şi cu perspective bune pentru staţiunea Pasul Vâlcan). Acest aspect, alături de planul de modernizare al drumului judeţean 666(Vulcan-Dealu Babii-Merişor) favorizează dezvoltarea unor pensiuni în imediata vecinătate, de preferat pensiuni agroturistice, în zonele Dealu Babii, Răchita, Merişor ce să preia surplusul de turişti sau să le ofere alternative la tipul de cazare oferit în zona Straja, păstrând, totuşi, accesul facil la domeniul schiabil.
Prioritară ar trebui să fie analiza pe baza potenţialului natural (altitudinea, panta, expoziţia versantului, temperatura medie anuală, temperatura medie în perioada iernii, durata stratului de zăpadă, utilizarea actuală a terenurilor) la care se adaugă căile de acces. Plecând de la rezultatele acestui studiu sunt dezvoltate studii socio-economice, tehnice, urbanistice ş.a .
În realizarea unor studii de potenţial sunt des folosite tehnicile GIS/ SIG, acestea permiţând analiza multicriterială.
În acest sens o să exemplificăm utilitatea tehnici GIS în studiul potenţialului natural în vederea practicării sporturilor de iarnă în munţii Vâlcan, zona Straja, din vestul Carpaţilor Meridionali. Pentru aceasta au fost utilizate programele IDRISI (pentru analiză) şi QGIS (vizualizare complexă).
Analiza a cuprins:
1. Obţinerea modelului digital al reliefului (DEM). Acesta a fost obţinut pe baza imaginilor ASTER GEDEM V.2 , având o rezoluţie de 30 m(cea mai bună în momentul de faţă).
2. Extragerea din DEM a unor parametrii precum expoziţia şi panta pe baza unor module specifice.
3. Generarea unor hărţi climatice plecând de la DEM precum şi de la o serie de parametrii climatici (temperatura medie multianuală/ lunară, durata medie a stratului de zăpadă, precipitaţii etc.) înregistraţi la cele mai apropiate staţii meteorologice( Petroşani şi Parâng, în cazul de faţă). Pentru realizarea hărţilor se foloseşte modulul regress pentru a calcula ecuaţia de regresie (sunt create fişiere ce conţin altitudinea staţiei precum şi parametrii climatici vizaţi). Se obţine o ecuaţie de gradul1 în care X- ul este înlocuit cu DEM în cadrul unui modul de algebră a hărţii (map algebra).
În acest modul se inserează DEM- ul , m în cazul de faţă, şi se procesează expresia rezultând harta de mai jos.
Se observă izoterma de 6 grade Celsius ce delimitează arealul montan de cel depresionar. În cazul staţiunilor Straja şi Pasul Vâlcan temperatura medie este de circa 3,5 grade Celsius. Domeniul schiabil (existent şi potenţial) se înscrie între 1 şi 4 grade Celsius. In perioada iernii (luna ianuarie) temperatura este cuprinsă între -6 şi -8 grade Celsius.
4. Reclasificarea conţinutului hărţii ţinând cont de o serie de criterii/ restricţii adaptate la obiectiv. Pentru a impune restricţii trebuie consultată şi bibliografie de specialitate.
Fiecare hartă este reclasificată sub forma unor hărţi booleene (0- zona nefavorabilă, 1-zona favorabilă) cu ajutorul modului reclass ( exp. se aloca valoarea 0 pentru intervalul 0 - 1000 m şi valoarea 1 pentru intervalul 1000 - 1900 m).
5. Combinarea hărţilor reclasificate cu ajutorul modulului map algebra , practic sunt înmulţite hărţile pentru a se obţine acele zone ce îndeplinesc simultan toate condiţile (au valoarea 1). Obţinerea hărţii finale se poate realiza şi cu ajutorul modulului macro modeler.
Fişierul obţinut a fost transformat din format raster idrisi în geotiff şi a fost deschis în QGIS pentru o vizualizare mai bună. Vizualizarea se poate face şi în IDRISI, fiind necesare fişiere vectoriale ce se cuprindă căile de comunicaţie, localităţi, toponime etc. QGIS-ul permite vizualizarea în pagină, ca strat de bază, şi a unor hărţi google sau openstreetmap , astfel că pot fi obţinute combinaţii sugestive.
Se pot observa mai multe areale cu condiţii bune pentru practicarea sporturilor de iarna, dar în privinţa accesibilităţii (drum judeţean, telescaun, telegondolă) doar zona Mutu-Vf. Straja-Pas Vâlcan prezintă un acces bun cu perspective de îmbunătăţire. Zona Tusu, la vest de Straja, nu beneficiază de căi de acces potrivite.Aici intervin ca factori restrictivi costurile ridicate pentru dezvoltarea infrastructurii, precum şi vecinătatea unor areale deja valorificate (Straja). În perspectivă, odată cu creşterea cererii şi atingerea capacităţii maxime pentru zonele aflate acum în curs de amenajare se poate extinde domeniul schiabil şi în aceasta zonă.
Modelarea mai poate cuprinde şi utilizarea terenurilor , în acest sens se descarcă imagini Landsat multispectrale, ce sunt ulterior combinate în IDRISI, modulul cluster. Zonele cu păşuni alpine sau poieni au un grad mare de favorabilitate, cele cu stâncărie sunt restrictive iar cele forestiere cu favorabilitate medie ( risc de alunecări de teren).
Legenda trebuie refăcută identificându-se ce reprezintă fiecare cluster pe baza combinării anumitor benzi sau observaţii de teren (de exp. cluster 1 cuprinde pădurea de foioase).
Metoda prezentată mai sus este utilă în identificarea rapidă a unor areale pretabile, dar se mai pot adaugă şi alte module ce ţin, de exemplu, de distanţa faţă de căile de comunicaţie, prezenţa unor culoare de avalanşe, a unor parcuri naturale/rezervaţii. Studiul final cuprinde şi aspecte ce tin de potenţialul demografic al zonei, de distanţa fata de axele principale de comunicaţie, de potenţialii clienţi, de impactul pe care-l are asupra mediului natural şi social economic local/regional, de costurile necesare dezvoltării infrastructurii, de cererea pieţei pentru astfel de servicii etc.
Dezvoltarea domeniului schiabil din munţii Vâlcan, zona Straja, implică creşterea numărului de turişti şi, implicit, extinderea bazei de cazare (limitată pentru staţiunea Straja şi cu perspective bune pentru staţiunea Pasul Vâlcan). Acest aspect, alături de planul de modernizare al drumului judeţean 666(Vulcan-Dealu Babii-Merişor) favorizează dezvoltarea unor pensiuni în imediata vecinătate, de preferat pensiuni agroturistice, în zonele Dealu Babii, Răchita, Merişor ce să preia surplusul de turişti sau să le ofere alternative la tipul de cazare oferit în zona Straja, păstrând, totuşi, accesul facil la domeniul schiabil.
