Natura +

1. Geologia
2. Relieful 
3. Clima
4. Hidrografia
5. Vegetaţia, fauna 
6. Solurile 
7. Areale protejate 




1. Geologia

         Teritoriul comunei Băniţa se suprapune tectonic la două zone de ridicare (munţii Şureanu şi Tulişa) şi una de scufundare (depresiunea Haţegului) ce corespund Pânzei Getice (formaţiune paleozoică-este prezentă în munţii Şureanu, Cândrel, Făgăraş, Poiana Ruscă, Semenic - ce a acoperit Autohtonul Danubian, este la suprafaţă în munţii Parâng, Retezat, Vâlcan).

         Arealul montan corespunzător munţilor Şureanu este format din roci cristaline mezometamorfice dure (gnaise, micaşisturi,amfibolite) cu petice de sedimentar jurasic şi cretacic (calcare, conglomerate) peste care repauzează depozite paleogene şi neogene (argile, marne, nisipuri). Zona munţilor Tulişa este formată tot din roci cristaline mezometamorfice dure (micaşisturi, gnaise), de aici lipsind însă sedimentarul jurasic-cretacic, şi din depozite paleogen-neogene.



        Arealul depresionar prezintă o structură dispusă astfel: la bază structură cristalină, la mijloc depozite sedimentare jurasice (calcare) iar la suprafaţă depozite sedimentare paleogen-neogene(argile, marne, nisipuri, pietrişuri).
        Datorită mişcării orogenice alpine are loc cutarea sedimentarului, bascularea zonei montane (capătă o dispunere monoclinală), urmată de o ridicare a zonei cristaline, în paleogen, şi scufundare a zonelor laterale – depresiunile Haţeg şi Petroşani-în miocen. Zona depresionară a funcţionat ca un golf al mării ce ocupa Depresiunea Transilvaniei. Odată cu retragerea apelor au rezultat forme de eroziune sub forma actualelor văi, cu terase, lunci şi chei.
       Seismicitatea zonei este redusă, fiind prezente doar cutremure de adâncime mică. Cel mai puternic cutremur înregistrat în imediata vecinătate a fost de 3,9- 4 grade pe scara Richter (Petroşani, 1962). Seismele au legătură cu sistemul local de falii (falia nordică a Jiului, Lupeni-Vulcan-Petroşani; falia Petrila-Băniţa-Baru-Pui). La nivelul României arealul se înscrie în categoria de risc seismic 6 (redus), maxima fiind de 9 (zona Vrancea).


2. Relieful

Relieful aferent comunei corespunde dealurilor înalte(500-800 m) şi zonei montane.

           2.1 Aspecte morfografice
      Trăsătura morfografică esenţială este dată de vf. Jigorul Mare, din care se desprind mai multe culmi ce se prelungesc spre sud şi sud-vest,precum şi de existenţa unei culmi situate în sudul comunei, extinse pe direcţia est-vest, culme ce aparţine celui mai jos sector al m-ţiilor Tulişa.
Se pot delimita doua sectoare:
  • sectorul montan, cu suprafeţe de nivelare extinse (800-950 m în m-ţii Tulişa, 800-900, 1200-1250, 1300-1350, 1400-1450 m în m-ţii Şureanu- cele din urma corespund suprafeţei de nivelare Râu-Şes), interfluvii cu forme rotunjite-dezvoltate pe structuri cristaline, sau cu forme ascuţite-în cazul prezenţei unor martori de eroziune, platouri extinse (în sectorul nordic şi nord-estic, aici avem numeroase depresiuni- doline), văi cu profil transversal în ''V'' ascuţit-văi tinere, văi cu profil longitudinal scurt şi cu declivitate mare, văi în trepte antitetice


    Profil transversal, vest-est, între valea Jigureasa (stânga) şi valea Jupâneasa (dreapta) pe cursul lor mijlociu. Se observă interfluviul rotunjit spre ascuţit, valea în formă de V a pârâului Jigureasa şi valea mai evoluată a pârâului Jupâneasa.


    Profil transversal, vest-est, între valea Jigureasa (stânga) şi valea Jupâneasa (dreapta) pe cursul lor inferior. Interfluviul prezintă o suprafaţă de nivelare mai extinsă pe care se găseşte cătunul Arsuri. Văile sunt mai evoluate. Nivelul de bază este mai scăzut cu cca. 80 de m pentru pârâul Jupâneasa.

  • sectorul depresionar  prezintă doua subsectoare:
        --valea Muncelului- pasul Băniţa-Merişor şi Culoarul Depresionar Băniţa. Subsectorul valea  Muncelului- pasul Băniţa-Merişor este dominat de muncei de eroziune plasaţi central ( Dealul Mândrului, Ticera Răchiţii, Dealul Bran, Dealul Malului). Limitele dintre aceştia sunt clar delimitate prin văi adânci. Suprafeţele de nivelare sunt prezente în zonele vârfurilor, pe înşeuări, şi pe unele suprafeţe de nivelare ce sunt momentan suspendate faţă de baza văii.

        --Culoarul Depresionar Băniţa prezintă mai multe culmi, ce continuă pe cele din zona montană nordică, orientate pe direcţia nord-sud. Suprafeţele de nivelare locală sunt  extinse, lunca pârâului Băniţei este largă, sunt prezente terase. Zona de contact cu sectorul montan prezintă mici depresiuni (Coteşti, Corbeoni).




            2.2  Aspecte morfometrice
  • Hipsometria. Hipsometric, relieful comunei se desfăşoară între 508 m, punctul cel mai coborât-la ieşirea pârâului Crivadia din sat- şi 1497 m, vf. Jigorul Mare, punctul cel mai înalt, rezultând o diferenţă altitudinală de 989 m. Urmărind hipsograma se observă extinderea mare a suprafeţelor cu altitudini între 700 şi 900 m (peste 40 % din suprafaţa totală) precum şi ponderea redusă a celor peste 1300 m (cca. 2,5 %). Suprafeţele sub 900 metri, cu condiţii de habitat favorabile, reprezintă peste 50% din suprafaţa comunei.





  • Geodeclivitatea. Declivitatea prezintă valori reduse în zona depresionară (lunci, terase,  interfluvii), montană (platouri, suprafeţe de nivelare) şi valori mari şi foarte mari în zona montană pe văile principalelor pârîuri (Jupâneasa, Jigureasa, Purcarului, Babei, Cerbului)


3. Clima

       Climatul comunei Băniţa este condiţionat de poziţia geografică, mişcarea generală a maselor de aer şi relief.
       Situarea la 45° latitudine nordică şi 23° longitudine estică determină un climat temperat continental moderat.
       Mişcarea generală a maselor de aer, preponderent din direcţie vestică-oceanică, impune un nivel al precipitaţilor mai ridicat (caracter umed al aerului), valori termice mai reduse (vara) precum şi dominaţia vânturilor din direcţia vest, nord-vest.
       Relieful , prin caracteristicile sale- altitudine, expunerea versanţilor, fragmentare, depresiuni, suprafaţa subiacentă (pădure, păşune, teren arabil,cariere, calcare, zonă construită), nuanţează elementele mai sus menţionate. Cele mai puternice elemente de condiţionare sunt altitudinea şi expunerea versanţilor.
Principalele elemente climatice sunt temperatura, precipitaţiile şi vânturile.
      Temperatura medie multianuală, ce scade odată cu creşterea altitudinii, este cuprinsă între 8,2° C la Crivadia, 7,5°C la Merişor, 7°C Băniţa-Botani, 6,3°C Jitoni-Coteşti, 5,8°C Arsuri şi 3°C pe vf. Jigoru Mare. In timpul iernii (luna ianuarie) temperatura medie este cuprinsă între -4°C, la Crivadia, şi -6,5°C pe vârful Jigoru Mare. Vara (luna august) între 16°C, la Crivadia, şi 10°C pe vf. Jigoru Mare.



      Prima zi cu temperaturi medii >= 0°C este 1 martie la Crivadia, 5 martie la Băniţa şi 10 martie pe Vf. Peretelui (1250 m). Acestă valoare corespunde trecerii de la iarna la primăvara. Prima zi cu temperaturi >= 5° C este 25 martie la Crivadia, 3 aprilie la Băniţa şi 10 aprilie pe Vf. Peretelui. Această valoare indică trecerea la procesul de vegetaţie specific primăverii.
      Ultima zi cu temperaturi >= 5° C este 5 noiembrie la Crivadia, 1 noiembrie la Băniţa şi 25 octombrie pe Vf. Peretelui. Acesta dată indică încheierea procesului vegetativ şi trecerea în repausul hibernal. Ultima zi cu temperaturi medii >= 0°C este 10 decembrie la Crivadia, 1 decembrie la Băniţa şi 20 noiembrie pe Vf. Peretelui. 
      Temperatura maximă absolută înregistrată (valori valabile pentru staţia meteorologică Petroşani, aflată la circa 12 km distanţă, la o altitudine relativ apropiată de a satului Băniţa, -150 m) a fost de 35,8° C (14 august, 1946) iar minima absolută de -29°C (28 ianuarie, 1954).



        Precipitaţiile medii multianuale sunt cuprinse între 700 mm (Crivadia) şi cca. 1000 mm (Jigoru Mare). Distribuţia precipitaţiilor, pe anotimpuri, este următoarea: vara 37%, primăvara 25%, toamna 22% şi iarna 16% . Luna cu cele mai bogate precipitaţii este iunie, iar luna cu cele mai reduse precipitaţii este februarie, raportul dintre acestea fiind de 3 la 1.





      Numărul anual de zile cu ninsoare este cuprins între 35 zile(Băniţa-Merişor, sat ) şi 50 zile (Jigoru Mare). Numărul anual de zile cu strat de zăpadă este cuprins între 90 zile (zona depresionară) şi 130 zile (zona montană).
       Vânturile se manifestă predominant pe direcţia nord-vest în cea mai mare parte a timpului (fiind aducătoare de ploi sau ninsori). Datorită situării pe un culoar de legătură între munţii Retezat şi Şureanu, precum şi între depresiunile Haţegului, Petroşani şi depresiunile nord-oltene intensitatea vântului este destul de ridicată, mai ales în sectorul montan.  Microdepresiunile ( Crivadia, Răchita-Merişor, Coteşti, Botani) au valori reduse ale  intensităţii vântului. Vânturile cu origine sudică, având uneori un caracter foehnic, determină temperaturi crescute şi foarte rar precipitaţii.




4. Hidrografia

        Hidrografia comunei este condiţionată de climă, relief, geologie, vegetaţie şi activitatea antropică.

        Apele subterane sunt reprezentate prin pânze freatice dezvoltate pe cristalin, depozite aluviale şi calcare (aici formează râuri subterane, ce ajung la suprafaţă prin resurgenţe- Izvoreni, Şipot, în sectorul Valea Babei- Valea Munceilor). Accesarea lor se face prin intermediul izvoarelor de coastă şi al fântânilor.
       Temperatura apelor subterane prezintă variaţii reduse în cursul anului, în raport cu temperatura aerului, astfel, este cuprinsă între 9 şi 12°C la 600 m şi între 6 şi 9°C la 1200 m.
        Mineralizarea apelor este redusă (sub 200mg/l ), fiind bicarbonatato-calcice şi bicarbonatato-sodice. Nivelul  pH-ului oscilează între 5,5 şi 7 la izvoarele din şisturile critaline şi scoarţa de alterare ( Botani, Răchita, Ruseşti, Băniţa Gară, Firma,Coteşti, Crivadia) şi între 6,5 şi 8 la izvoarele din calcare (Jitoni, Cheia, Căprăreşti,Merişor, Crivadia).
       Apele de suprafaţă cuprind doar râuri şi pârâuri, lacurile lipsind. Reţeaua hidrografică prezintă o densitate ridicată , fiind tributară bazinelor hidrografice Jiu şi Mureş.

         Râul Băniţa este tributar Jiului de Est, având o lungime de 17 km şi un bazin hidrografic de 103 km². Bazinul său prezintă o dezvoltare puternic asimetrică (mai dezvoltat pe partea stângă), având o formă aproximativ circulară.
       Râul izvorăşte de la 1300 m, după care îşi continuă traseul în zona montană (în acest sector se numşte Valea Babei) până în zona cătunului Jitoni, aici, la altitudinea de 800 de metri, primeşte pe partea stângă pârâul Purcarului. Traseul din zona Culoarului Depresionar Băniţa prezintă o pantă redusă (doar 110 metri diferenţă de nivel între Jitoni şi Peştera), aici primind mai mulţi afluenţi(Botani, Dâlja, Coteşti, Jigureasa) de pe partea stângă, cei de pe partea dreaptă fiind scurţi ( Bulgaru). In zona de trecere în depresiunea Petroşani primeşte cel mai mare afluent al său, tot de pe partea stângă, Jupâneasa cu afluentul său ,Galbena. Confluenţa are loc după ce acesta străbate o bară calcaroasă ( Peştera Bolii). O parte din apele pârâului Jupâneasa sunt preluate în amonte de Peştera Bolii, tratate, şi direcţionate printr-o conductă spre mina Petrila Sud. Ultimul afluent important (Roşia), situat tot pe partea stângă, îl primeşte în apropierea gurii de vărsare în Jiul de Est.
       Debitul mediu multianual, la vărsarea în Jiul de Est, este de 1,42 mc/s, cel maxim de 73,7 mc/s, în 1978 , iar cel minim de 0,101 mc/s, în 1987.

         Râul Crivadia este tributar Streiului, ce la rândul său se varsă în râul Mureş, având 13 km lungime şi un bazin hidrografic de 72 km². Bazinul său hidrografic are o dezvoltare mai echilibrată decât cel al râului Băniţa, coeficientul de asimetrie fiind mult mai redus.    
       Izvoarele sale se găsesc la 1360 m altiudine, după care îşi continuă cursul prin zona montană (aici se numeşte pârâul Cerbului) până în cătunul Cheia (800 m). În acest sector preia, prin captări subterane, o parte din apele râului Băniţa (sectorul Valea Babei). După intrarea în zona depresionară primeşte o serie de afluenţi de pe stânga (Merişor, Răchita-cel mai important) şi de pe dreapta (Frăsinelu, Cuculeu, Munceilor, Balmoş). Datorită străbaterii unor structuri calcaroase a dezvoltat un sector spectaculos de chei în amonte de confluenţa cu pârâul Munceilor-Jgheabului.
        Datorită nivelului de bază mai coborât al râului Crivadia, comparativ cu cel al Băniţei, acesta îşi extinde bazinul hidrografic în detrimentul celui din urmă prin eroziune regresivă (observabilă în zona dealului Mândrului, interfluviul Cheia-Jitoni, ticera/ chicera Ruseştilor) şi captări subterane ( în zona Valea Babei-Valea Cerbului).


5. Vegetaţia şi fauna

              5.1 Vegetaţia  

           Vegetaţia naturală de pe teritoriul comunei prezintă o distribuţie puternic condiţionată de desfăşurarea altitudinală a reliefului. Alţi factori, secundari, sunt influenţa antropică(defrişări, înlocuirea de specii-fag cu conifere-, culturi agricole) şi expunerea versanţilor(în zonele cu afloriment de calcar sunt prezente specii termofile). 

         Vegetaţia  zonală, în concordanţă cu dispunerea altitudinală, prezintă următoarele zone:
  • zona  cu pajişti naturale cu păiuş roşu, ţepoşică, iarba vântului, merişor, afin este prezentă în zonele plaiurilor (Jigoru, Jigorel ş.a)
  • zona pădurii de conifere(molid, brad) este slab reprezentată, apare mai ales în amestec cu făgetele(valea Purcarului, valea Babei). In unele cazuri au fost înlocuite făgetele (prin defrişare) cu molidiş (valea Bulgaru, valea Jupâneasa)
  • zona pădurii de făgete ( fagus silvatica) este foarte răspândit în arealul montan şi în dealurile mai înalte din sectorul depresionar. În sectorul depresionar sunt bine reprezentati mesteacănul (betula), o serie de arbuşti (alunul, în zonele defrişate), pajişti secundare cu iarba câmpului, ovăscior, păiuş, precum şi vegetaţia de cultură (pomi fructiferi, cereale, leguminoase )

        Vegetaţia azonală (nu respectă dispunerea altitudinală) este reprezentată de 
  • vegetaţie termofilă, în zonele Dealul Cetăţii-Peştera Bolii, Cheile Crivadiei, Cheile Cerbului, cuprinde  liliacul sălbatic, sorb, corn, tei,  juniperus sabina, hepatica transilvanica, asperula capitae,doronicum columnae, dianthus petraeus, thymus comosus (acestea formează endemisme şi specii sudice)
  • vegetaţie de luncă , cu specii hidro şi higrofile (plop de baltă, salcie, papură ş.a) în lunca Băniţei şi a unor afluenţi. 
  • pentru a vizualiza diferite specii din zona urmează acest link
               5.2 Fauna

         Fauna comunei corespunde pădurii de foioase, mai pătrund specii şi din zona de conifere.      Fauna terestră cuprinde lupul, vulpea, căpriorul, râsul, iepurele, jderul, dihorul, cerbul, ursul, veveriţa, ciocănitoarea, cinteza, gaiţele, mierla, cucul, corbul ş.a
Fauna acvatică cuprinde, predominant,  păstrăv indigen. 



6. Solurile

     Solurile prezintă o serie de caracteristici determinate de condiţiile pedogenetice.Cei mai importanţi factori sunt litologia, clima, relieful şi vegetaţia. 

          Solurile zonale aparţin următoarelor clase:
  • clasa cambisoluri, cu soluri brun acide şi brun eu-mezobazic,  prezente în arealul montan 
  • clasa argiluvisoluri, cu soluri  brun-roşcate şi brun-argiloiluviale, în arealul depresionar
      Solurile azonale cuprind soluri aluviale (în zona luncilor), soluri hidromorfe (pe areale restrânse, cu pantă redusă), rendzine (pe calcare, în condiţii de umiditate ridicată), terra rossa (soluri relicte dezvoltate pe calcare în condiţii climatice subtropicale, sunt prezente în sectorul montan la nord de Merişor şi Crivadia).


7. Areale protejate

        Peste 60% din supraţa comunei se înscrie în Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina. Arealul cuprinde nordul comunei (m-ţii Şureanu) şi o parte din zona depresionară (Culoarul Depresionar Băniţa, la nord de DN66).
          In acest areal avem trei zone de protecţie integrală
  • Cheile Crivadiei -Comărnicel-Perete, în suprafaţă de 1009 ha, cuprinde: Cheile Crivadiei (rezervaţie mixtă- floră, faună şi peisaj), peşteri (Gaura Oanei, Ţepoasa, Izvoreni, valea Cerbului), avene (avenul din Tecanul Rotund), cascade ( valea Cheii), fortificaţii (Turnul Crivadia)
  • Dealul şi Peştera Bolii, în suprafaţă de 46 ha, cuprinde: Dealul şi Peştera Bolii (rezervaţie mixtă- floră, speologică), fortificaţie (Cetatea dacică de la Băniţa- face parte din patrimoniul UNESCO)
  • Păşunea Jigoru-Vf. Muntelui, în suprafaţă de 231 ha, cuprinde rezervaţia floristică omonimă precum şi castrul roman de pe vârful Jigoru Mare.




                                                              ©banitaromania.blogspot.com