Zoltán Kemény (1907-1965), născut în satul Băniţa din Transilvania, pe atunci în Austro-Ungaria, a devenit cunoscut mai ales pentru reliefurile sale în metal, compuse într-o viziune picturală. Între 1921 şi 1923 a fost ucenic într-un atelier de tâmplărie. A studiat decoraţiuni interioare la Şcoala de Arte Decorative din Budapesta între 1924 şi 1927, apoi pictura la Şcoala de Arte Frumoase de acolo, în perioada 1927-1930.
S-a mutat la Paris, unde a locuit între 1930 şi 1940, unde a lucrat ca designer de obiecte şi lămpi din fier forjat şi mai târziu ca designer de modă. A locuit la Marseilles până în 1942, când s-a stabilit la Zurich. Acolo a lucrat ca designer vestimentar şi editor de modă la o revistă elveţiană, iar în paralel a început din nou să picteze. A deschis prima sa expoziţie la Galerie des Eaux-Vives, din Zurich, în 1945. Un an mai târziu l-a cunoascut pe Debuffet şi inspirat de picturile acestuia în care folosea materii prime neortodoxe, a început să facă colaje în relief, încorporând materiale neobişnuite, precum nisip, pilitură de fier şi pietriş, iar din 1951, reliefurile sale au devenit colorate şi luminoase. Primele sale “reliefuri de metal” le-a realizat în 1954 şi se caracterizează prin contrastul dintre aspectul aspru dat de materiale folosite (bucăţi de fier vechi, sârmă, cuie, arcuri) şi stilul său sculptural fluid. După ce a experimentat cu lucrul în aliaje, zinc, cositor, fier şi aluminiu, s-a oprit asupra cuprului şi bronzului, care au devenit materialele sale preferate. Fiecare dintre reliefurile sale sunt constituite în jurul unei singure forme, repetată în lucrare în diferite forme şi variaţii. Unele dintre operele sale majore sunt Will Energy Tension Creation (1958) şi Metallo-Magic (1963).
După cel de-a Doilea Război Mondial reputaţia sa a crescut în urma numeroaselor expoziţii personale pe care le-a deschis în marile oraşe europene. A obţinut naţionalitatea elveţiană în 1957. A renunţat la activitatea sa în domeniul modei pentru a se dedica sculpturii în 1960, iar în ultimii săi ani a realizat comenzi considerabile, printre care o sculptură monumentală de bronz pentru teatrul municipal din Frankfurt, în 1963: un panou lung de 110 metri, suspendat în foaierul teatrului. A primit marele premiu pentru sculptură la Bienala de la Veneţia din 1964. A murit la Zurich.O retrospectivă a operei sale a fost prezentată în 1966 la Paris, în cadrul Muzeului Naţional de Artă Modernă.
Lucrările de-ale sale se află în mai multe muzee din Europa. Colecţia Muzeului Tate din Marea Britanie cuprinde patru reliefuri de-ale lui Zoltán Kemény, iar Centru Pompidou din Paris deţine cea mai consistentă şi variată colecţie de opere. În 2004 a fost prezentată acolo întreaga colecţie donată de soţia artistului, Madeleine Kemény, care cuprinde picturi, sculpturi, colaje în relief şi refiefuri din metal, împreună cu studiile sale pe hârtie de calc şi de ambalat.
Între lucrările lui Zoltán Kemény, în special sculpturile şi reliefurile sunt căutate de colecţionari, acestea apărând ocazional pe piaţa de artă. Sculptura vândută pentru cel mai mare preţ este o instalaţie din cupru de mai mult de doi metri lungime şi unul înălţime, intitulat Géographie d’intérieur 2 (1964), care a obţinut într-o licitaţie Sotheby’s din 1991 o sumă de peste 51.000 de euro. Cele mai bune dintre compoziţiile sale în relief, de dimensiuni mai mici, care au apărut în licitaţii, au fost estimate şi vândute pentru sume cuprinse între 10.000 şi 20.ooo de euro.
Cu siguranță este cea mai cunoscută persoană născută pe aceste meleaguri. In această perioadă în care elementul identitar este necesar individualizării și promovării în sprjinul dezvoltării social-economice, mai ales în spațiul rural, evidențierea unor astfel de aspecte culturale amplifică elemente definitorii pentru localitate( cetatea dacică Bănița și turnul medieval Crivadia).
Pentru alte informații despre Zoltán Kemény vezi și
- Centrul Pompidou, Paris
- Enciclopedia Britanică
- Galeria Tate , Londra
S-a mutat la Paris, unde a locuit între 1930 şi 1940, unde a lucrat ca designer de obiecte şi lămpi din fier forjat şi mai târziu ca designer de modă. A locuit la Marseilles până în 1942, când s-a stabilit la Zurich. Acolo a lucrat ca designer vestimentar şi editor de modă la o revistă elveţiană, iar în paralel a început din nou să picteze. A deschis prima sa expoziţie la Galerie des Eaux-Vives, din Zurich, în 1945. Un an mai târziu l-a cunoascut pe Debuffet şi inspirat de picturile acestuia în care folosea materii prime neortodoxe, a început să facă colaje în relief, încorporând materiale neobişnuite, precum nisip, pilitură de fier şi pietriş, iar din 1951, reliefurile sale au devenit colorate şi luminoase. Primele sale “reliefuri de metal” le-a realizat în 1954 şi se caracterizează prin contrastul dintre aspectul aspru dat de materiale folosite (bucăţi de fier vechi, sârmă, cuie, arcuri) şi stilul său sculptural fluid. După ce a experimentat cu lucrul în aliaje, zinc, cositor, fier şi aluminiu, s-a oprit asupra cuprului şi bronzului, care au devenit materialele sale preferate. Fiecare dintre reliefurile sale sunt constituite în jurul unei singure forme, repetată în lucrare în diferite forme şi variaţii. Unele dintre operele sale majore sunt Will Energy Tension Creation (1958) şi Metallo-Magic (1963).
După cel de-a Doilea Război Mondial reputaţia sa a crescut în urma numeroaselor expoziţii personale pe care le-a deschis în marile oraşe europene. A obţinut naţionalitatea elveţiană în 1957. A renunţat la activitatea sa în domeniul modei pentru a se dedica sculpturii în 1960, iar în ultimii săi ani a realizat comenzi considerabile, printre care o sculptură monumentală de bronz pentru teatrul municipal din Frankfurt, în 1963: un panou lung de 110 metri, suspendat în foaierul teatrului. A primit marele premiu pentru sculptură la Bienala de la Veneţia din 1964. A murit la Zurich.O retrospectivă a operei sale a fost prezentată în 1966 la Paris, în cadrul Muzeului Naţional de Artă Modernă.
Cu siguranță este cea mai cunoscută persoană născută pe aceste meleaguri. In această perioadă în care elementul identitar este necesar individualizării și promovării în sprjinul dezvoltării social-economice, mai ales în spațiul rural, evidențierea unor astfel de aspecte culturale amplifică elemente definitorii pentru localitate( cetatea dacică Bănița și turnul medieval Crivadia).
Pentru alte informații despre Zoltán Kemény vezi și
- Centrul Pompidou, Paris
- Enciclopedia Britanică
- Galeria Tate , Londra
