Baza sportivă din Bănița se apropie de finalizare

       La sfârșitul lunii decembrie, anul trecut, a fost finalizată oferta pentru Construire bază sportivă, Comuna Bănița, județul Hunedoara . Costul estimativ la data prezentării ofertei era de 663.945 RON ( 6,63 miliarde lei vechi). Baza sportivă va fi amplasată în zona Tabără, cuprinzând un teren de fotbal cu gazon natural, tribune, drum de acces, parcare, clădire dotată cu spații pentru vestiare jucători și arbitrii, încăpere echipamente, birou administrator și toaletă publică. 

Terenul de fotbal, în prezent.

-- achiziționare utilaj buldexcavator , valoare estimată 160.000 RON ( 1, 6 miliarde lei vechi), 05.11.2010
-- consultanță, realizarea de studii de teren, elaborare studiu de fezabilitate în vederea finanțării nerambursabile și management proiect pentru proiectul Realizare drum forestier în Comuna Bănița, Județul Hunedoara, valoare estimată 245.000 RON ( 2, 45 miliarde lei vechi), 26.03.2010
--consultanță, realizarea de studii de teren, elaborare studiu de fezabilitate în vederea finanțării nerambursabile și management proiect pentru proiectul Realizare drumuri de acces la exploatațiile agricole din satele Merișor și Crivadia, Comuna Bănița, valoare estimată 162.000 RON (1, 62 miliarde lei vechi), 26.03.2010
-- consultanță și management proiect în vederea obținerii unei finanțări nerambursabile pentru realizarea unui proiect privind Producerea energiei electrice și termice din resurse regenerabile destinată consumului propriu al instituțiilor publice și iluminatului public din Comuna Bănița, Județul Hunedoara, valoare estimativă 395.000 RON (3,95 miliarde lei vechi ) , 22.03.2010.

Eclipsa parțială de Soare

                            Fotografiile au fost realizate între orele 10:10-10:50, 04.01.2011,
  45.25 lat. N , 23.14 long. E, Bănița.

''Monstrul'' din Crivadia

   În zona Crivadiei au fost descoperitele urmele unui mamifer preistoric ce a trăit pe aceste meleaguri în urmă cu circa 28-34 de milioane de ani ( sfârșit Eocen, început Oligocen). Urmele sale au fost identificate într-un sit cu strat argilos cu  tuf silicificat de către Rădulescu C.& Iliescu.

   Mamiferul a primit denumirea de Crivadiatherium mackennai/ Crivadiatherium iliescui pentru a marca denumirea localității. Acest mamifer avea un aspect exterior asemanănător rinocerului modern, dar pe linie de specie pare a se asemăna cu o rudă mai îndepărtată a elefantului (a se vedea dispunerea celor 2 colți de pe craniu precum și structura osoasă aferentă membrelor).

   Aceste mamifere trăiau la marginea mlaștinilor cu mangrove și în pădurile tropicale existente în acea perioadă cu un climat cald și umed ( în Eocen climatul era mult mai cald și umed decât în prezent, astfel că au fost identificați palmieri chiar și în zonele polare !).

   Urmele identificate la Crivadia sunt unicate la nivel european ! Astfel de mamifere preistorice ( alte genuri) au mai fost identificate în nordul Africii (Egipt), Asia (Turcia, Mongolia s.a).

   Cu acest animal preistoric putem extinde elementele cu valoare de simbol ce pot definii localitatea. În acest sens  putem aminti valorificarea unui astfel de simbol pe malul sârbesc al Dunării, în zona Defileului.

   

Modernizarea drumului județean Merișor - Dealul Babii - Vulcan

      De mai bine de 10 ani s-a adus în discuție modernizarea DJ 666 ( Merișor - Vulcan), aspect stipulat și în “Strategia de dezvoltare socio–economică a Bazinului carbonifer al Văii Jiului” aprobată prin H. G nr. 646 / 2002.  In anul 2003 a fost elaborat și Planul de Amenajare al Teritoriului Zonal Valea Jiului în care era prevăzută modernizarea acestuia.
     In urma licitației organizate de CJ Hunedoara  la începutul acestei luni a fost desemnat drept câștigător al licitației SC Viva Construct SRL, cu sediul în Deva, la valoarea de 3.048.702 lei fără TVA, cu mult sub costul estimat inițial de  6.906.922 lei fără TVA.

   Proiectul vizează reabilitarea și modernizarea DJ 666 ( km 1+010-km 5+010 ) în intervalul 02.12.2010 - 31.12.2012.

     

        Ce importanță a prezentat  acest drum ?

    Existența sa se pierde în antichitate, acest drum  fiind unul de importanță majoră  între Transilvania și Oltenia, alături de cel de pe valea Oltului. In perioada medievală drumul este folosit intens pentru negoț, aspect evidențiat și de realizarea Turnului de vamă de la Crivadia ( în continuarea acestui drum) , prin prelungirea sa peste pasul Vulcan spre Oltenia. Odată cu realizarea căii ferate Simeria-Subcetate-Merișor-Bănița-Petroșani ,în 1870, drumul își pierde din importanță.

        Care sunt beneficile actuale ?

    Cu siguranță nu mai pot fi valorificate vechile funcții, cea de axă principală de comunicație dintre zona Hațegului/ Hunedoarei și Oltenia datorită dezvoltării comunicației pe axa Merișor - Bănița - Petroșani - Defileul Jiului -Tg. Jiu în detrimentul vechii axe Merișor - Dealul Babii - Vulcan -Pasul Vulcan -Tg. Jiu.          Valențele actuale pot fi reprezentate de:
 - modernizarea singurului drum județean din comună și , implicit, o mai bună deservire a satului Merișor și a cătunelor Răchita, Rusești;
 - accesibilizarea sporită a bazinului Jiului de Vest (Vulcan, Lupeni, Uricani) dinspre Banat și centrul Transilvaniei datorită scurtării drumului dintre Merișor și Vulcan cu 16 de km (cu  cca. 50%) față de varianta Merișor - Petroșani - Vulcan;
- acestă rută mai scurtă va facilita accesarea amenajarilor turistice, în perioada de iarnă, din Straja și Pasul Vulcan;
- stimularea realizării de pensiuni agroturistice în zonele Răchita, Rusești, Dealul Babii .

                      DJ 666 în apropierea pasului Dealul Babii ( 934 m. )

DJ 666 în Merișor

Traseul dintre pasul Dealul Babii și Merișor

Traseul dintre satul Dealul Babii și pasul Dealul Babii

Turnul medieval Crivadia

Turnul de la Crivadia este situat în apropiere de satul Crivadia, pe drumul spre comuna Băniţa în judeţul Hunedoara. Turnul a fost un punct de vamă in secolul al XVI-lea pe drumul care lega Transilvania de Oltenia prin pasul Vulcan.

A fost construit din piatră de calcar extrasă din împrejurimi, iar zidurile sale ating încă pe alocuri o înălțime apreciabilă. Turnul este circular, cu diametrul de 13m, iar la exterior este tencuit. Intrarea era situată în partea de nord, la 2 m înălţime de pământ şi pentru acces se folosea probabil o scară. În jumătatea de vest are 7 deschideri de tragere cu ambrazuri evazate spre interior, situate la o distanţă de aproximativ 1-1,5 m unul de altul, iar în cea de est este protejat natural datorită terenului accidentat, ceea ce a făcut inutilă practicarea în zid a unor deschideri de tragere suplimentare.

 În interior este posibil să fi avut cisternă, singura urmă vizibilă astăzi fiind o groapă. Era prevăzut şi cu un drum de strajă de lemn, astăzi dispărut, cu parapetul lat de 1 m şi înalt de 0,80 m. Deşi are aparenţa unui donjon, turnul de la Crivadia datează de fapt dintr-o perioadă mult mai târzie şi scopul său principal a fost cel de a observa şi controla căile de comunicaţie de graniţă. Turnuri asemănătoare se mai întâlnesc şi în pasul Turnu-Roşu.

Construcţia a fost ridicată în cel de al treilea deceniu al secolului al XVI-lea, probabil după 1528, pentru a supraveghea vechiul drum care lega Oltenia prin Valea Jiului de Valea Mureşului. Comanditarul a fost voievodul Transilvanei, Petru Pereny (1526-1529), iar motivul pare a fi consemnat de o plângere a nobililor din Haţeg în legătură cu contrabanda oltenilor şi a haţeganilor. Edificiul este aşadar un turn de vamă.

Sursă imagine stânga aici
 Sursă imagine dreapta aici

Sursă imagine aici                   Sursă imagine aici->

     

 Bibliografia

Gh. Anghel, Fortificaţii medievale de piatră din secolele XIII-XVI, Cluj-Napoca, 1986, pp. 108-110;

G. Halaváts, „A Krivádiai ortorony”, Erdélyi Múzeum, 27, 2, 1910, pp. 107-110;

L. Kováry, Erdély régiségei és történelmi emlékei, Kolozsvár, 1892, p. 27;

R. Popa, „Über die Burgen der Terra Hatzeg”, Dacia, 16, 1972, pp. 266-269;

G. Szinte, „Kerek erod Krivádia fölött”, Archaeologiai Értesíto, 14, 2, 1894, pp. 110-114.

 Sursă imagine aici

Sursă imagine aici

Sursa articolului Valentin Sălăgeanu (ed.), 12 monumente din istoria românilor, fişe de monumente de Valentin Sălăgeanu, Ana Maria Gruia, Vladimir Agrigoroaei, Liliana Tofan, Grupul Român pentru o Istorie Alternativă (http://www.patzinakia.ro/), Bucureşti - Cluj-Napoca, 2008

Cine este Zoltán Kemény ?

      Zoltán Kemény (1907-1965), născut în satul Băniţa din Transilvania, pe atunci în Austro-Ungaria, a devenit cunoscut mai ales pentru reliefurile sale în metal, compuse într-o viziune picturală. Între 1921 şi 1923 a fost ucenic într-un atelier de tâmplărie. A studiat decoraţiuni interioare la Şcoala de Arte Decorative din Budapesta între 1924 şi 1927, apoi pictura la Şcoala de Arte Frumoase de acolo, în perioada 1927-1930.

     S-a mutat la Paris, unde a locuit între 1930 şi 1940, unde a lucrat ca designer de obiecte şi lămpi din fier forjat şi mai târziu ca designer de modă. A locuit la Marseilles până în 1942, când s-a stabilit la Zurich. Acolo a lucrat ca designer vestimentar şi editor de modă la o revistă elveţiană, iar în paralel a început din nou să picteze. A deschis prima sa expoziţie la Galerie des Eaux-Vives, din Zurich, în 1945. Un an mai târziu l-a cunoascut pe Debuffet şi inspirat de picturile acestuia în care folosea materii prime neortodoxe, a început să facă colaje în relief, încorporând materiale neobişnuite, precum nisip, pilitură de fier şi pietriş, iar din 1951, reliefurile sale au devenit colorate şi luminoase. Primele sale “reliefuri de metal” le-a realizat în 1954 şi se caracterizează prin contrastul dintre aspectul aspru dat de materiale folosite (bucăţi de fier vechi, sârmă, cuie, arcuri) şi stilul său sculptural fluid. După ce a experimentat cu lucrul în aliaje, zinc, cositor, fier şi aluminiu, s-a oprit asupra cuprului şi bronzului, care au devenit materialele sale preferate. Fiecare dintre reliefurile sale sunt constituite în jurul unei singure forme, repetată în lucrare în diferite forme şi variaţii. Unele dintre operele sale majore sunt Will Energy Tension Creation (1958) şi Metallo-Magic (1963).

 
        După cel de-a Doilea Război Mondial reputaţia sa a crescut în urma numeroaselor expoziţii personale pe care le-a deschis în marile oraşe europene. A obţinut naţionalitatea elveţiană în 1957. A renunţat la activitatea sa în domeniul modei pentru a se dedica sculpturii în 1960, iar în ultimii săi ani a realizat comenzi considerabile, printre care o sculptură monumentală de bronz pentru teatrul municipal din Frankfurt, în 1963: un panou lung de 110 metri, suspendat în foaierul teatrului. A primit marele premiu pentru sculptură la Bienala de la Veneţia din 1964. A murit la Zurich.O retrospectivă a operei sale a fost prezentată în 1966 la Paris, în cadrul Muzeului Naţional de Artă Modernă.

       Lucrările de-ale sale se află în mai multe muzee din Europa. Colecţia Muzeului Tate din Marea Britanie cuprinde patru reliefuri de-ale lui Zoltán Kemény, iar Centru Pompidou din Paris deţine cea mai consistentă şi variată colecţie de opere. În 2004 a fost prezentată acolo întreaga colecţie donată de soţia artistului, Madeleine Kemény, care cuprinde picturi, sculpturi, colaje în relief şi refiefuri din metal, împreună cu studiile sale pe hârtie de calc şi de ambalat.

       Între lucrările lui Zoltán Kemény, în special sculpturile şi reliefurile sunt căutate de colecţionari, acestea apărând ocazional pe piaţa de artă. Sculptura vândută pentru cel mai mare preţ este o instalaţie din cupru de mai mult de doi metri lungime şi unul înălţime, intitulat Géographie d’intérieur 2 (1964), care a obţinut într-o licitaţie Sotheby’s din 1991 o sumă de peste 51.000 de euro. Cele mai bune dintre compoziţiile sale în relief, de dimensiuni mai mici, care au apărut în licitaţii, au fost estimate şi vândute pentru sume cuprinse între 10.000 şi 20.ooo de euro.

                       
 Cu siguranță este cea mai cunoscută persoană născută pe aceste meleaguri. In această perioadă în care elementul identitar este necesar individualizării și promovării în sprjinul dezvoltării social-economice, mai ales în spațiul rural, evidențierea unor astfel de aspecte culturale amplifică elemente definitorii pentru localitate( cetatea dacică Bănița și turnul medieval Crivadia).
   Pentru alte informații despre Zoltán Kemény vezi și
- Centrul Pompidou, Paris
 - Enciclopedia Britanică
- Galeria Tate , Londra

Bănița îmbătrânește

     După 1990 populația comunei a scăzut, ajungând la 1369 locuitori (conform ultimului recensământ al populației realizat în 2002). De atunci populația se află întrun proces accentuat de scădere dar și de îmbătrânire. Care sunt cauzele acestui regres după 1990 ?
      Trecerea României, după 1990, la un alt sistem politic, economic și social s-a reflectat și în declinul demografic la nivelul întregii țări sub forma scăderii natalităţii și  creşterii migrației. Dar acest declin demografic s-a manifestat diferit la nivelul României, astfel că unele zone și-au păstrat un anumit echilibru demografic iar altele au intrat în declin pronunţat (cum este cazul Băniței).

     Acest declin demografic este specific mediului rural și așezărilor urbane mici situate în zone izolate (Carpaţi, podișuri, Delta Dunării) precum și celor situate în afara axelor principale  de comunicație.
     Realizand o analiză mai profundă a fenomenului (perioada 1870-2002, pentru acest interval există date oficiale) se observă că valoarea medie a numărului populației a fost de 1.662 locuitori. Astfel, în anul 1870, Bănița avea 2.263 locuitori, în 1966 - 2013 locuitori, iar în 1992 -1397 locuitori.

Dacă în perioada anterioară anului 1990 populația numeroasă era susținută de sporul migratoriu ridicat (datorat lucrărilor realizate în zonă, mai ales la calea ferată), după acest an ea mai este susținută, în cea mai mare parte, de localnici ce au un comportament demografic influenţat, întro mare măsură (atât sub aspect salarial cât și al desfacerii unor produse obținute la nivel local), de evoluția socio-economică a Văii Jiului.

     Sporul natural pentru intervalul 1992 - 2002 a fost negativ, fiind la o valoare medie de - 4%o, sub media națională, cauza principală fiind creșterea mortalității. La acesta s-a adăugat și sporul migrator negativ. In afara acestor aspecte trebuie remarcată și ponderea mai ridicată a populației masculine 50,9% (1992), 51,4% (2002), situație opusă mediei naționale (populatie  masculină cca. 49%).

    La toate acestea se adaugă îmbătrânirea populației, ce va avea pe termen mediu și lung efecte nefaste. Astfel, dacă în 1992 populația sub 20 de ani reprezenta 28% din total, în 2002 a ajuns la 25,8 %. Situația este mult mai gravă la nivelul satelor componente (Merișor și Crivadia), unde ponderea persoanelor peste 60 de ani este mai mare decât a celor sub 20 de ani ! Ponderea populației cu peste 60 de ani ajunsese la 19% în 2002, cu mult peste un normal considerat la sub 7% pentru a avea o populație tânără, și un maxim de 12% pentru a nu intra întrun proces clar de îmbâtrânire și declin demografic. În actualul ritm, până în anul 2025, Bănița ar pierde aproape 170 de locuitori (echivalentul satului Crivadia). In urma recensământului realizat în anul 2011 se pot trage mai multe concluzii în privința evoluției demografice a localității pe următoarele două decenii.

    Pentru a încheia, totuși, pe un ton optimist am postat și câteva fotografii realizate cu ocazia sfârșitului de an școlar ( iunie, 2008) din cadrul Șc. Gen. Bănița.